Rezultatele Concursului de Creatie Literara „Pasii Profetului”, Editia a XXV-a

Rezultatele concursului de creaţie literară

„Paşii Profetului”

 ediţia a XXV, Oradea – 2016-04-18

 

 

În cadrul festivalului de creaţie literară „Paşii Profetului” avem următoarele secţiuni: Poezie, Proză şi Epigrame.

Începând cu ediţia a XVII-a  festivalul are şi o secţiune internaţională – participanţii acesteia fiind colegii noştri din Ungaria şi cetăţenii români de naţionalitate maghiară.

În cadrul acestei ediţii juriul a fost format din următoarele personalităţi culturale:

– Criticul literar Ioan Simut-prof univ.dr.la Universitatea din Oradea,membru  al U.S. din Romania-presedintele juriului

  • Poetul Robert Serban –directorul editurii Brumar Timisoara, membru al U.S. din România-membru al juriului
  • Poetul si criticul literar Paul Aretzu. membru al U.S. din România-membru al juriului
  • Gheorghe Vidican –poet.membru al U.S. din România şi secretar al juriului

Sectiunea Internationala :

  • Borsi Balazs – redactor sef al ziarului ,, Reggeli  Ujsag ’’

În contextul acestei ediţii juriul a acordat premiul „Prof Gheorghe Ardelean” unui scriitor din Ungaria.

 

POEZIE (10 PARTICIPANŢI)

 

Nr.crt. Nume şi prenume Locul  ocupat Filiala
1. VALENTIN BALAN             I BOTOSANI
2. CABA NICULINA              II MARAMURES
3. LILIANA BADARAU              III IASI
4. BOGDAN CURTA               – CLUJ
5. IONEL NISTOR               – BUZAU -VRANCEA
6. VALERIA CHIRILAI               – CLUJ
7 C-TIN MIEROSU               – PRAHOVA
8 ADINA-V. SARBU               – GORJ
9 V. UNGUREANU                – BACAU
10 CR.VASILE                 – BACAU

 

 

 

PROZA (9 concurenţi)

 

Nr.crt. Nume şi prenume Locul ocupat Filiala
1. IOSIF KOVACS             I BIHOR -SALAJ
2. SANDU MARIN             II DOLJ
3. CARMEN BERNEDECTA ANGHEL             III NEAMT
4. TEOFIL PINTILIE              – CLUJ
5. LILIANA BADARAU               – IASI
6. VIOREL SEBAN               – ALBA – HD.
7. GHEORGHE BERE BIHOR -SALAJ
8. DIANA DANCI               – CLUJ
9. ALEX.GHEORGHE              – BUCURESTI

 

 

 

EPIGRAME (3 concurenţi)

 

Nr.crt. Nume şi prenume Locul ocupat Filiala
1. SANDU MARIN              I DOLJ
2. FLORICA RADU              II DOLJ
3. CR.VASILE              III BACAU

 

 

SECŢIUNEA INTERNAŢIONALĂ ( concurenţi )

 

Nr.crt. Nume şi prenume Locul ocupat Filiala
1. RACZ  JOSZEF ZOLTAN               I Labod Ungaria
2. FAZEKAS  GEZA               II Szeged Ungaria
3. BIZSOK  VIRGIL  LASZLO              III Siofok Ungaria
4. KOVACS  JOZSEF              IV Oradea Romania
5. KOVACS PAL              V Budapesta Ungaria
6. JENEI  ANDRAS             VI Budapesta Ungaria
7. NAGY  VENDEL             VII Szekszard Ungaria
8 STOLMAR  BARBARA

DARVAS  JANOS

SZTAKO  KRISZTINA

BALOG  FERENCZ

KYRA  ANGIE

            VIII Szigetszentmiklos Ungaria

Romania

Szakmar Ungaria

Romania

Szekszard Ungaria

 

Nota:Juriul festivalului a acordat note intre 6,00-8,33

Faza zonala a concursurilor pentru nevazatori!

Filiala noastra a avut placerea de a organiza fazele finale ale concursurilor nationale destinate nevazatorilor din Romania, „Prietenii Cartii Braille” si „Citire rapida si corecta in Braille”.

 

Concurentii sositi la aceste concursuri si insotirorii acestora au fost cazati la Hotel Mures din Baile Felix, locatie in care au fost desfasurate si activitatile specifice fiecarui concurs.

 

Felicitam pe aceasta cale toti participantii pentru interesul manifestat pentru cele doua concursuri si pentru eforturile depuse pentru a se putea ridica la un nivel cat mai avansat al cunostintelor si deprinderilor.

 

Avem placerea de a anunta castigatorii fiecarui concurs, cei care vor reprezenta la faza finala filialele din care provin.

 

Pentru concursul „Prietenii Cartii Braille”

Locul 1: Gheorghe Potra, filiala Cluj

Locul 2: Mariana Gaspar, filiala Timis-Caras Severin

Locul 3: Daniela Borta, filiala Arad

Mentiune 1: Marin Sandu, filiala Dolj-Mehedinti

Mentiune 2: Leontin Ungur, filiala Bihor-Salaj

 

Pentru concursul „Citire rapida si corecta in Braille”

Locul 1: Carmen Borsos, filiala Valcea

Locul 2: Edit Caciu, filiala Satu Mare

Locul 3: Mariana Gaspar, filiala Timis-Caras Severin

 

Juriul a fost format din:

Ion Podosu, Vicepresedinte ANR – responsabil Cultura-Presa, Presedinte ANR Cluj

Mihai Merca, Primvicepresedinte ANR Bihor – Salaj

Gheorghe Vidican, Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Referent cultural-sportiv al ANR Bihor-Salaj

Excursie Transfagarasan-Transalpina

N-a trecut nici măcar un an de când nevăzătorii bihoreni au traversat de două ori în trei zile Carpaţii Meridionali, spre sud de la Sibiu pe Transfăgărăşan, întorcându‑se spre nord prin cea mai frumoasă trecere a Carpaţilor, Transalpina.

 

Şi cum flacăra dorinţei lor de drumeţie nu s-a stins, pe data de 9 iunie a anului curent îi găsim din nou adunaţi în piaţa 1 Decembrie (în aceeaşi atmosferă plăcută, plină de voie bună, specifică nevăzătorilor bihoreni), pregătiţi pentru a pleca într‑o nouă excursie.

Ca destinaţie a fost aleasă de această dată o veche dorinţă comună, şi anume: mănăstirile din Moldova. Adevărate capodopere, care te încarcă cu energie pozitivă și te trezesc la realitate, amintind adevărul istoric al străbunilor care au umplut cu lumina cunoaşterii aceste meleaguri de mit şi legendă şi pe care noi trebuie să le păstrăm cu sfinţenie pentru urmaşii noştri. Locuri minunate, locuri de vis, locuri sfinte, un muzeu de artă în aer liber.

 

Unii dintre noi am mai vizitat individual aceste meleaguri, alţii au citit despre ele, dar o excursie comună, cu prieteni şi colegi, are mereu vraja ei proprie. Câteva zile petrecute împreună îţi oferă şansa de a depăna şirul amintirilor, al evenimentelor trăite în celelalte drumeţii, la şcoală sau la locurile de muncă, condimentate cu cele mai năştruşnice întâmplări.

 

Cu inimile pline de speranţă, cu credinţa că şi de data aceasta am luat o decizie bună înscriindu‑ne în această excursie, alegând acest mod de a petrece timul liber într-o ambianţă plăcută tuturor, în acea dimineaţă însorită am pornit spre Cluj pe şoseaua E 60.

Primul popas, impus de necesități biologice dar şi de regulile de ciculație, l-am făcut la magazinul Metro de la intrarea în municipiul Cluj-Napoca.

Am continuat drumul în aceeaşi atmosferă de voie bună și ne-am oprit din nou, după oraşul Bistriţa, la popasul Livezilor, unde unii dintre noi au apelat la merindele de acasă, iar alţii au gustat preparatele locale nu prea gustoase, având parte şi de o servire care a lăsat de dorit.

Nu e destul că aştepţi mult, dar nici nu se respectă comenzile făcute.

Dar nu comentez mai mult, pentru că în sejurul nostru ne-am mai confruntat de două ori cu această lipsă de profesionalism. Plecând cu un gust amar de la aceasta locaţie (de nea Mitică), cum o vom păstra în amintirea noastră, la ora cinci am ajuns la prima destinaţie și ne-am cazat la Vatra Dornei.

După cazare am avut program liber până la cina care era cuprinsă în preţul excursiei (ca şi micul dejun în fiecare zi). Unii au rămas în preajma hotelului unde am fost cazaţi, petrecând timpul cu diverse preocupări, iar alţii am pornit să vizităm staţiunea.

Ştiu că locurile vizitate de noi în aceasta excursie vă sunt cunoscute multora dintre dumneavoastră. De aceea n-am să vă plictisesc cu descrierea lor, doar vă voi prezenta pe scurt câteva impresii trăite de noi şi obiectivele turistice vizitate şi prezentate de ghidul Puiu Vaicu, (un bun prieten al nevăzătorilor din Bihor), băiatul unei foste colege de la masaj din Băile Felix, plecată abia de şase ….. dintre noi, a cărei amintire o păstrăm şi astăzi în inimile noastre şi-i dorim şi cu această ocazie ca bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace.

În timpul scurt avut la dispoziţie ne-am plimbat prin staţiune şi am vizitat gara, centrul oraşului şi parcul central. La ora şapte şi jumătate ne-am reîntâlnit la autobuz, să ne dezinfectăm cu o pălincuță de acasă. Aici am fost vizitat de câțiva colegi, am ciocnit și cu ei un păhărel şi ne-am adus aminte de evenimente petrecute împreună în trecut.

La ora opt am intrat în restaurant şi am servit o cină moldovenească bună şi gustoasă, într‑o  atmosferă de bună dispoziţie susţinută de orchestra localului, care ne-a încântat cu muzica specifică zonei.

Dimineața, după micul dejun, am continuat drumul prin localităţile Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi am ajuns la mănăstirea Voroneţ.

Precum bine ştiţi, Mănăstirea Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneţ, astăzi cartier al oraşului Gura Humorului. Aici am zăbovit mai mult de o oră şi jumătate vizitând această frumoasă aşezare sfântă. Așa cum v-am promis de la început, n-am să ocup paginile revistei cu descrierea  acestor mănăstiri, prea cunoscute de cititorii acestei publicaţii. Cu inimile pline de emoţia pe care o trăieşti ori de câte ori poposeşti la Voroneţ, am continuat drumul spre Mănăstirea Agapia trecând prin oraşul Tîrgu Neamţ.

După ce am vizitat şi această mănăstire, ne-am îndreptat către ultimul obiectiv trecut în agenda nostră pentru această zi, şi anume Văratic. Această mănăstire se afla în restaurare, biserica era plină de schele, așa că vizita ne-a luat mai puţin timp și am ascultat pe scurt istoria mănăstirii de la ghidul nostru:

 

Mănăstirea este un ansamblu monahal alcătuit din 3 biserici, cea mare având hramul la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. În jurul anului 1800, Maica Olimpiana, fiica unui preot din Iași, ajutată de donațiile oamenilor, a construit aceasta mănăstire. Apoi mănăstirea a avut soarta vitregă a mai multor mănăstiri ale vremii, fiind cotropită, jefuită, incendiată și distrusă de către turci. Multe călugarițe au fost izgonite sau ucise.

Încet-încet, mănăstirea a fost refăcută. Astăzi este o mănăstire semeaţă, vizitată de foarte mulţi turişti din ţară şi de peste hotare. Este înconjurată de o mulţime de brăduleţi subţiri şi înalţi, asemănători chiparoşilor din Grecia. Abia dacă o poţi fotografia, doar cele două turnuri se pot zări din cauza brazilor înalţi. De jur împrejur sunt alei din piatră de munte, cu multe flori de toamnă. În incinta mănăstirii se află și o fântână veche, cu apă potabilă. Undeva, într‑un loc mai retras, sunt câteva morminte ale ctitorilor.

În rest, multă verdeață: pomi, flori, gazon, etc. Câteva băncuțe de lemn, așezate într-un loc umbros, sunt foarte utile pentru odihna pelerinilor.

 

De jur împrejur sunt chiliile albe și cochete, încărcate de flori la ferestre. Chiar și pe treptele de la intrarea în chilii sunt așezate ghivece de flori multicolore! Măicuțele harnice lucreză în atelierele mănăstirii, țesând covoare, veșminte bisericești sau pregătind șerbeturi, siropuri, dulcețuri și alte bunătăți pentru iarnă. În curte mai există și un Muzeu de Artă veche bisericească, în care sunt păstrate manuscrise vechi, icoane, veșminte și alte obiecte religioase vechi, de mare importanță istorică.

 

Unii dintre noi ne-am recules la mormântul Veronicăi Miclea, mormânt care se află în incinta mănăstirii şi am ascultat pentru a nu ştiu câta oară acele versuri de pe crucea ei, de data asta citite de Puiu, ghidul nostru, versuri pe care le trec şi aici, lăsând redactorul revistei să decidă dacă să le lase să le citiţi şi voi:

 

„Și pulbere, țărână din tine s-a alege,

Căci asta e a lumii nestrămutată lege;

Nimicul te aduce, nimicul te reia,

Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea!”

 

Cu toţii am rămas câteva clipe în fața mormântului ei, am spus o rugăciune și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ajungem din nou aici.

Fiind ora mesei, am căutat o terasă în localitate, am luat prânzul și, spre mulţumirea tuturor, am găsit mâncăruri gustoase şi un personal foarte amabil.

După această pauză am contimuat drumul spre a doua locaţie de cazare la hotelul Turism din Lacul Roşu, trecând prin oraşul Piatra Neamţ şi străbătând cheile Bicazului, o frumuseţe fără pereche creată de natură şi de om. Emoţiile transmise de cei care mai vedeau le-am trăit din plin şi noi, nevăzătorii, mai ales după ce am aflat că şoferul nostru abia împlinise 25 de ani. Părăsind Bicazul, nu peste mult timp am ajuns la hotel. După cazare şi cină ne-am plimbat o oră la lac, după care, obosiţi de programul destul de încărcat al zilei, în răcoarea nopţii am tras un pui de un somn odihnitor.

Dimineaţa ne-a aşteptat un mic dejun foarte slab, având ca fel principal omletă rece, la fel ca mâncarea de la cină, servită cu o „amabilitate” care n-ar avea ce căuta în turismul românesc.

După aceea am predat camerele am şi pornit rapid spre Sovata, ultima destinație din această excursie.

Lăsând în urma noastră oraşul Gheorgheni, am făcut o pauză la popasul Bucin, am inspirat aerul curat al munţilor acoperiţi de brazi, am continuat drumul către Praid. De aici ne-am abătut de la drum vreo zece km. Am vizitat localitatea Corund, am parcat în centru şi am intrat în magazinele cu obiecte ceramice renumite şi cunoscute în toată lumea. Am făcut mici cumpărături şi la ora 13 am ajuns la Sovata. La hotelul Hefaistos am fost aşteptaţi de o veche cunoştinţă bună şi prietenă a nevăzătorilor, şefa de recepţie Marinela. După cazare programul a fost la alegerea fiecăruia, aşa că unii au servit masa la hotel, alţii au plecat în staţiune. Numai la ora şapte ne-am adunat din nou, de data aceasta pe terasa hotelului, la obişnuita noastră întâlnire, unde am servit apă sfinţită oferită de organizatorii acestei frumoase excursii.

După cină am mai stat la poveşti, mai ales că şi aici am fost vizitat de colegii din Sovata. Dimineaţa, după micul dejun, am mai făcut mici sau mari cumpărături, şi la ora 12 am pornit spre Oradea.Vreau să menţionez că atât mâncărurile cât şi calitatea tuturor serviciilor de la acest hotel au fost ireproşabile, cu un personal amabil, calificat şi cu o deosebită atenţie faţă de persoanele cu handicap. Vă mulţumim şi nu vă vom uita.

 

Închei relatarea cu concluzia că din nou am avut parte de o excursie reuşită. Cu toţii ne-am simţit bine, atât de bine încât anunţul preşedintelui că mai intenţionează să organizeze o ieşire de patru zile la Viena a fost primit cu entuziasm şi urale. Reuşita acestei excursii s-a datorat şi înaltei calificări profesionale a ghidului, dar şi a conducătorului autobuzului care, în apropiere de Oradea, ne-a făcut o ultimă mărturisire: „Aceasta a fost prima mea cursă în afara judeţului care a fost primită cu aplauze”. Preşedintele, amintindu-și că şi în excursia din anul trecut a fost delegat un şofer tânăr, a spus: „Se vede că firma dumneavostră cu noi face botezul tinerilor șoferi”.

Voi reveni cu relatări de la următoarele excursii organizate de asociaţia nevăzătorilor Bihor‑Sălaj.

Nevazatorii bihoreni din nou in excursie!

Încet, încet a devenit  o tradiţie, ca nevăzătorii de la filiala Bihor-Sălaj să-şi bage mâinile în buzunar şi să organizeze anual  împreună câte  o excursie în străinătate. Aşa s-a-ntâmplat şi în anul acesta. Cele 30 de persoane, nevăzătorii şi însoţitorii lor, înscrişi la această călătorie,   pe data de 27 mai şi-au dat întâlnire la ora şase la clubul filialei. Autobuzul condus de dl. Andrei şi ghidul în persoana domnului profesor Victor Albu de la firma Lucon Tour, deja ne aşteptau pregătiţi pentru drum.. Conform programului stabilit la ora şase şi zece minute, toată lumea prezentă şi bine dispusă, ne-am îndreptat spre vama Borş. Itinerariul ales de data aceasta a vizat patru oraşe din europa centrală, şi anume: Graz, Klagenfurt, Ljubliana, şi Zagreb, adevărate perle arhitectonice a fostei monarhii  austro/ungare.

După ce am parcurs traseul bine cunoscut deja de noi, doar cu două pauze obligatorii  traversând Ungaria, am continuat drumul spre Viena. După 30 de km, la centrul  comercial Pandorf, am părăsit autostrada îndreptându-ne  pe un drum naţional, care  traversează o zonă pitorească, plină de păduri, lacuri şi dealuri cu multă viţă de vie,  Burgendlandul, provincia de est al Austriei. După jumătate de oră am ajuns în localitatea  Wörtesee  pe malul unui lac mare şi frumos, unde ne-am putut potoli foamea şi degusta renumitele  vinurile de Burgendland. După această odihnă bine venită, am continuat drumul spre prima locaţie la pensiunea    din Kahrlsat. Fiindcă asfinţitul  încă să lăsa de aşteptat, după preluarea camerelor, fiecare a avut un program liber. A doua zi dimineaţa după micul dejun ce era inclus în preţul excursiei, am pornit  spre Graz. Dacă ieri am avut o zi plină de soare, în dimineaţa asta a pornit o ploaie torenţială. Dar cum în viaţa asta niciodată nu să-ntîmplă să nu să bucure cineva: de ninge, plouă sau e soare, cineva trage foloase.

Aşa s-a-ntîmplat şi de asta, persoanele aparţinînd sexului frumos  , imediat au   ştiut, ce e de făcut, şi vizitarea centrului comercial a căpătat prioritate. S-au făcut mici , mari cumpărături într-un foarte frumos şi mare centru comercial la intrarea în oraşul Graz  iar la ora 13 am luat masa la un restaurant. După masă tot în compania ploii am vizitat cetatea oraşului dar mai întîi, să vă spun şi vouă cîte ceva , despre oraş: El este capitala federaţiei austriece  Steiermark. Săpăturile arheologice au arătat că aici au existat aşezări din 800 A.D., dar oraşul a fost menţionat pentru prima dată în 1128. Numele „Graz” provine de la cuvântul slavon „gradec” care înseamnă „castel mic”. În 1233, Graz a trecut din mâinile Babenbergilor în cele ale Habsburgilor şi în 1281 regele Rudolf I i-a garantat oraşului anumite privilegii. În perioada 1379-1619 Graz a fost reşedinţa ramurii Leopoldine a Habsburgilor. Ca o fortăreaţă a imperiului Habsburgic împotriva atacurilor din est, oraşul a fost fortificat în sec. XV-XVII şi de câteva ori a ţinut piept asediilor turceşti.

Arhitectura oraşului a fost influenţată de modelele italiene, în această perioadă ridicându-se somptuosul palat al Prinţului Hanns Ulrich von Eggenberg. În sec. 19, Graz a devenit un centru cultural important. Perioada Habsburgică a luat sfârşit în 1918. În 1938 oraşul a ajuns la mărimea actuală ca extindere, încorporând câteva comune învecinate. El este situat pe râul Mur, în sud estul Austriei. Distanţa faţa de Viena este de 150 de km. Clima este de tip continental cu influenţe mediteraneene. Primăverile vin mai repede însă în timpul  iernii  temperaturile sunt mai scăzute  şi ninsorile sunt mai abundente, la fel ca în nordul ţării. O plimbare în Graz devine o incursiune de-a lungul secolelor: al doilea oras ca mărime cu clădiri medievale, monumente istorice, palate, muzee biserici   şi ele sînt doar câteva motive pentru care  oraşul a fost inclus în patrimonului Unesco.

Capitala Europei în 2003  îţi oferă atâtea obiective turistice, căci vizitarea lor ar necesita şi o săptămâna, iar noi am avut o zi la dispoziţie. Primul obiectiv vizitat a fost Slossburgul  cetatea medievală. Castelul Graz sau Burg, la nord est de Hauptplatz, a fost la origine o fortăreaţă imperială masivă din sec.XV, mult modificată în secolele ce au urmat, acum păstrând doar câteva rămăşiţe ale structurii originale: curtea mare cu o scară în spirală dublă din 1499 şi o curte mai mică cu busturile portret a Styrienilor de seamă, oferind privelişti superbe, fapt pentru care este vizitat de o mulţime de turişti. În vîrful Schlossbergului poţi ajunge pe 260 de teepte, sau cu funicularul, sau cu schlossberglift, pe acest ultimul mijloc l-am folosit şi noi. De aici am putut admira
Castelul Schlossberg.

Insula construită pe raul Mur, loc de relaxare, unde se poate savura o cină delicioasă în restaurante elegante, sau se pot savura numeroasele specialitati de cafea.
Printre obiectivele importante vizitate de noi, se numără şi – Kunsthaus Graz, o cladire cu o arhitectură surprinzătoare, edificată in 1850, însă renovată şi schimbată radical in 1850. Este mândria orasului , fiind comparată de mulţi cu un adevarat spectacol mai ales pe timp de noapte, datorită miilor de “pixeli” de lumină care creează un spectaculos joc de lumina şi culoare. Este o adevarată operă de artă contemporană, stranie prin arhitectură.

Noi atât am reuşit să vizităm, nici calitatea şi nici cantitatea timpului nu ne-a permis mai mult.

Dar dacă veţi ajunge pe aceste meleaguri vă pot propune câteva obiective pe care nu am reuşit să le vizităm, poate aveţi mai mult noroc şi mai multe zile de poposit în acest frumos oraş, iată doar citeva: Schlossberg, Kunsthaus Graz, Schlossbergbahn, Opera, Catedrala, Turnul cu ceas, Mur Island, Armoury, Landhaus, Mausoleu, Schloss Eggendberg, Burg, Hauptplatz, Primaria, Sporgasse, Carillon, Palatul Saurau, Palatul Attems, Piata Fermierilor, Hofgasse, Sackstrasse, Stadtpark, Joanneum, Gradina Botanica, Universitatea, Biserica Mariatrost, Casa Pictata, Seminary, Stadtparrkirche, Manastirea Franciscana, Helmut-List-Hall, Stadhalle, Hanns Schell Collection, Muzeul Aeronautic, Vechea Galerie, Gradina Art, Parcul austriac de sculptura, Muzeul Orasului, Laboratorul de isorie Contemporana, Muzeul Criminologiei, Departamentul de arheologie, Cabinetul Papusilor, Muzeul de Artă Folclorică, Memorialul Gotschee, Kunsthaus, Arhiva de Imagine si Sunet.

La întoarcere spre hotel am mai făcut o pauză într-o zonă  tot aşa de  pitorească. Ajungînd acasă, programul din nou a fost liber, unii alegând plimbarea, alţi jocurile colective  sau conversaţii prieteneşti, excursiile oferind întotdeauna şi un bun prilej  de întâlnire cu foştii colegi

A doua zi dimineaţa ne-am trezit într-o  adevărată zi de vară şi după obişnuitul program de dimineaţă am pornit spre Klagenfurt. În prima parte a zilei am vizitat vechiul centru , dar mai întîi să vă fac cunoştinţe cu oraşul: Klagenfurt este capitala celei mai sudice regiuni din Austria, Carintia. Centru cultural, economic si universitar, Klagenfurt are 90.000 de locuitori. Situat in apropiere de granita Austriei cu Slovenia si Italia, Klagenfurt este înconjurat de munţi înalţi care constituie o atractie pe tot parcursul anului. Situat la 61 km de Italia, 31 km de Slovenia, 140 km de Graz şi 300 km de Viena, simbolul oraşului este o fântână sub forma unui dragon fioros din Piaţa Neuer. Legenda spune că localitatea a fost fondata după ce un cavaler neînfricat a reuşit să ucidă balaurul care îi teroriza pe toţi cei care locuiau în zonă. Statuia care se află în centrul oraşului Klagenfurt comemorează acest eveniment mitic, cu toate că realitatea istorica este cunoscuta si se stie ca adevaratul intemeietor al aşezării a fost ducele de Carintia. O plimbare în vechiul oraş te poartă în istorie. Clădiri renascentiste, faţă de impresionante ale caselor care au fost reconstruite în vechiul stil arhitectural, opere ale maeştrilor constructori italieni. Primăria a fost construită în 1650.
In Klagenfurt gasiti adevarate delicii ale bucatariei traditionale din Carintia. Deşi felurile de mâncare au nume ciudate pentru cineva care nu este obisnuit cu limba germana, gen kasnudeln, tirschert, gselchtes, vă garantăm că veţi fi încântaţi şi că veţi dori să reluaţi această experienţă culinară. Există de asemenea numeroase restaurante cu specific croat, italian sau grecesc, dar şi bucătăria exotică este bine reprezentată, aşa că dacă aveţi poftă de un sushi veţi găsi imediat un local. Viata de noapte din capitala Carintiei este foarte animată, iar posibilităţile de shopping sunt nelimitate, astfel încât Klagenfurt reprezintă alegerea ideală pentru petrecerea unei vacanţe reusite. O vacanţă da, însă noi , iarăş din lipsă de timp ne-am plimbat  în piaţa centrală unde dl. profesor ne-a ţinut o adevărată lecţie de istorie, geografie şi arhitectonică. De aici am plecat la obiectivul numărul unu al Klagenfurthului, unde  să află
Lacul Worthersee, este cel mai mare si cel mai cald lac alpin din Europa şi lânga el se află Minimundus, o reproducere în miniatură a celor mai importante monumente din lume. Printre cele 150 de machete făcute la scara 1 :25 care împânzesc parcul tematic cu o suprafaţă de 26000 mp  se regăsesc Casa Alba, Statuia Libertăţii, Turnul Eiffel, Turnul Televiziunii din Toronto si templul Taj Mahal. Biserica Domneasca de la Curtea de Arges a fost aleasă să reprezinte România. De la inaugurarea din 1958 Minimundus a fost vizitat de peste 15 milioane de persoane. Chiar dacă nu le poţi pipăi, ele-ţi ofere o amintire de neuitat, mai ales dacă ai noroc să ai un ghid în  persoana d-lui profesor Albu care foarte repede s-a acomodat de grupul nostru special, şi prin descrierea foarte amănunţită şi  exactă a  obiectivelor vizitate a reuşit să pună în mişcare, capacitatea de imaginaţie bine cunoscută a nevăzătorilor în aşa fel, parcă am fi văzut aceste realizări extraordinare ale omenirii. Obosiţi fizic dar şi psihic, fiind în timpul mesei ne-am aşezat la terasa  parcului şi am gustat câteva din mâncărurile specifice ale provinciei. Până la plecarea autocarului am mai avut timp suficient pentru a vizita magazinele în jurul Minimondusului. Dar ca şi la Graz şi aici vă mai recomand câteva obiective care merită se fie vizitate în acest oraţ. Halleg Schloss.

Halleg Schloss documentat in 1198. In secolul al XVI-lea, castelul a fost transformat in palat renascentist cu doua curti interioare. Pe timpul verii, castelul este transformat în casa de oaspeti. Curtile interioare sunt deschise publicului, castelul fiind proprietate particulară. Tultschnig, aici se află o biserică ce datează din secolul al X-lea. Biserica originala carolingiană a fost inlocuită cu o biserică in stil romanic. Momentan construcţia este in stil baroc.

Seltenheim, numele său a apărut pentru prima oară in 1193, însemnând crâng de fericire. Castelul iniţial a fost distrus de către Imparatul Friedrich III. In secolul al XV-lea, un alt castel a fost construit pe locul sau. Castelul este proprietate privată şi nu este deschis publicului. In apropierea sa se află un teren de golf.

Mageregg Schloss a fost construit in 1503. Urmele de la vechiul castel persistă şi astăzi. Din 1967, castelul este deţinut de Asociatia Vanatorilor din Carintia şi găzduieşte o casă de oaspeţi. În parcul din preajma sa cresc numeroase caprioare.Deci cum v-am spus ,de veti avea drum în Austria să nu ocoliţi acest foarte frumos oraş.

Regulamentul interior al hotelului necunoscut de noi, îţi aducea aminte de perioda tristă de înainte, cînd şi la noi să făcea stingerea la ora zece. Aşa ceva se-ntâmpla şi aici, în timp ce pensiunea avea o curte, terasă sau alt loc, unde seara puteai sta la aer curat, şi singura sală amenajată pentru a servi o masă,etc. La ora zece să închidă .

Aici se afla şi singurul frigider pentru a  păstra ceva la rece.Amabilitatea personalului lasă de dorit. Aşa dar ne-am culcat devreme şi a doua zi imediat după micul dejun am pornit spre Lubljana, capitala Sloveniei. Ajungând în centrul oraşului , am început vizitarea centrului.

Centrul Istoric Ljubljana

Centrul Istoric Ljubljana se afla intre dealul castelului si râul Ljubljanica. Această parte a orasului are doua piaţete: Piata orasului – Mestnitrg – cu fântana Robba şi Primăria, şi Piata de sus – Gornjitrg. Cladirile medievale renovate adăpostesc azi magazine de modă, cafenele populare si restaurante. Aici am vizitat cele două catedrale şi anume:

 

Catedrala Sf Nicolae

Catedrala Sf Nicolae – Stolnica svetega Nikolaja – se află in piaţa Sf Chiril si Metodiu, aproape de Piaţa centrală şi Primarie. Catedrala Sf Nicolae este principala biserică a Ljubljanei, iar turnurile sale înalte, cu cupole verzui, sunt vizibile de la departare. Cladirea a fost construită începând cu anul 1841, pe locul unei foste bazilici datând din secolul XIII.
Interiorul bisericii este decorat cu fresce baroce realizate de Giulio Quaglio in anii 1703 – 1706 si 1721 – 1723.

Biserica Sf Petru

Biserica Sf Petru – Cerkev Sv. Petra sau Šentpetrska cerkev – este o biserică catolică ce a fost construită in Evul Mediu, lânga zidurile orasului. Cladirea pe care o vedem astăzi datează din 1730, cand vechea biserică a fost înlocuită de construcţia in stil neo-clasic si baroc tarziu.
In anii 1938 – 1940 bisericaa fost complet renovata – faţada a fost refăcuta de arhitectul Ivan Vurnik, iar interiorul a fost pictat de soţia sa, Helena Vurnik si pictorul Valentin Metzinger. Tot aici în centru se află şi castelul, pe care nu l-am vizitat, dar din  cele povestite de dl. Profesor vă spun şi vouă cîte ceva:

Castelul Ljubljana

Castelul medieval Ljubljana – Ljubljanski grad – se află pe varful unui deal ce domină centrul orasului. Zona din jurul castelului a fost locuită încă din anul 1.200 i.e.n.
Castelul de astăzi datează din anii 1485 – 1495, însă aici au existat fortificaţii din timpuri celtice si romane. Potrivit legendei, dragonul ucis de Sf Gheorghe sălăşluia sub dealul pe care se afla castelul Ljubljana.Tot aici se mai aflau cîteva obiective de vizitat dar timpul trecea repede , aşa că ne-am aşezat pe terasa unei pizzerii , şi am servit bucate specifice bucăteriei slovene. La ora stabilită ne-am îmbarcat din nou în autobus şi ne-am îndreptat spre ultima cazare în capitala Croaţiei, unde aveam să dormim două nopţi. Hotelul Arena se află în parcul stadionului Dinamo Zagrev, şi a fost   transformat dintru-n cămin studenţesc  după perioada comunismului, repede ne-am amintit că şi la noi , cum au reuşit unii să devine mari patroni şi foarte bogaţi de la o zi la alta. Paturile de câteva decenii, te făceau să nu te mişti prea mult, să nu deranjezi colegul de cameră. Băile dotate ca în antichitate, uşile care cântau la orice mişcare, toate îţi aduceau aminte , că nu de mult flutura steagul roşu pe această clădire.În schimb avea ceva , ce n-a lipsit la doamna …… un patron simpatic şi o terasă la intrare unde am putut ţine câte a şezătoare în fiecare seară, şi fiecare s-a putut culca  după cseasul lui biologic. Am şi profitat din plin, de acest cadou.Aşa ne-am trezit cu toţi bine dispuşi până dimineaţa zilei de 31 mai şi am plecat să vizităm centrul oraşului. Înainte de a porni pe Corzo dl. profesor ne-a  prezentat capitala Croaţiei iar eu v-o  prezint vouă:

Zagreb este capitala Croatiei. Aceasta este situată pe versantul muntelui Medvednica si pe malul râului Sava, la o altitudinee de 120 m. Amplasarea favorabila, din punct de vedere geografic, in partea de sud-vest a bazinului panonic, care se extinde spre regiunile alpine, dinarica, adriatica si panonica, oferă cea mai bună legatură de trafic între Europa centrală si Marea Adriatica. Zagreb-ul este format din trei orase Orasul de Sus, Orasul de Jos si Noul Zagreb.

In oraşul de sus, unele cladiri au o vechime considerabilă, dat fiind faptul că prima aglomerare urbană a fost atestată aici, încă din 1094. Principala atractie a orasului este reprezentată de multimea straduţelor vechi, luminate cu lămpi cu gaz. Pe aceste străzi se gasesc şi cele mai multe muzee ale oraşului, precum si una dintre cele mai vechi biserici ale Croatiei: Biserica Sfantul Marcu. Tot aici se pot vizita cladirea Parlamentului, Biserica Sfantul Mihail sau Poarta de Piatra, ce datează din secolul al XIII-lea.

Orasul de sus este dedicat stilului arhitectural baroc,stil specific secolului al XIX-lea. Aici, turistul se poate plimba pe stradutele inguste si pietruite sau poate poposi la unul dintre numeroasele restaurante, baruri sau cafenele. In Orasul de Jos sunt cateva atractii turistice,cum ar fi: Teatrul National, Catedrala Sfantul Stefan, Muzeul Mimara, Piata in aer liber Dolac, Piata Ban Jelacic.

Orasul Nou sau Noul Zagreb este cetatea zgârie-norilor. Aici, modernismul a atins punctele cele mai înalte, iar viata are un ritm grabit, specific oraselor mari. In Noul Zagreb se află cele mai importate centre comerciale. Astfel, croaţii se mândresc cu câteva malluri accesibile oricărui buzunar.

Obiectivele turistice sunt: Catedrala neo-gotică cunoscută anterior drept Catedrala Sfantul Stefan, in prezent fiind dedicată Adormirii Maicii Domnului. Aceasta se distinge in special datorită celor doua turle gemene, construite in stil neo-gotic, vizibile practic din orice zona a oraşului. Din nefericire, este aproape permanent in proces de renovare, în mare măsură din cauza istoriei sale zbuciumate.Cimitirul Mirogoj situat în partea de nord a Zagrebului, este unul dintre cele mai frumoase cimitire din Europa. Aici pot fi admirate câteva mausolee absolut spectaculoase, iar peisajele de tip englezesc sunt împrejmuite de o amplă arcada în stil neo-renascentist, datând din secolul al XIX-lea. Este interesant de observat felul în care sunt reprezentate aici diferitele religii, limbi şi culturi.

Muzeul Mimara, găzduit într-o clădire în stil neo-renascentist, conţine una dintre cele mai valoroase colecţii de artă din Europa. Obiectele, câteva mii la număr, au fost donate municipalităţii de către Ante Topic Mimara, un colecţionar particular originar din Zagreb. În prezent, în galeriile muzeului sunt expuse 3.750 de opere de artă, printre care se numără lucrări semnate de Raphael, Rembrandt, Rubens, Van Gogh şi Da Vinci. Tot aici poate fi admirată o impresionantă colecţie de artefacte aparţinând civilizaţiilor străvechi, cum ar fi Egiptul, Grecia, Mesopotamia sau Roma antică.

Parcul Maksimir, situat în Zagreb, este locul ideal pentru relaxare: peluze înverzite, lacuri cu apa limpede şi un cer ca o pictură în acuarelă. Cele 18 hectare de teren acoperit de vegetaţie luxuriantă au fost deschise pentru public în 1794, parcul fiind primul de acest fel inaugurat în această regiune a Europei. Maksimirul oferă multe surprize vizitatorilor, precum drumul către grădina botanică a oraşului, care cuprinde peste 10.000 de specii de plante, unele mai spectaculoase decât celelalte, câteva specii de broaşte ţestoase, porumbei şi familii întregi de raţe.

Am parcurs distanţa între centru până la gară pe jos vizitând Catedrala Sf. Marcu din Gradec al cărui portal este considerat o adevarata capodopera iar intreaga zona din jur este împodobita cu statui de Ivan Mestrovia. În apropierea bisericii, în piaţa cu acelaşi nume, a fost executat, aşa cum spune legenda Matija Gubec, celebra căpetenie a răscoalei din 1573 răscoală înecată în sânge.

Ajungând la gara centrală, unii au ales vizitarea grădinii botanice,iar alţii au făcut ultimele cumpărături întru-n centru comercial elegant şi modern.Ce oferă grădina botanică, am să vă spun în câteva cuvinte mai jos:

Gradina Botanica

Înfiinţată în 1890, grădina botanică din Zagreb cuprinde peste 10.000 de specii de plante, unele mai spectaculoase decât celelalte. In plus, parcul natural a fost invadat în timp de tot soiul de broaşte ţestoase, porumbei şi familii întregi de raţe. Pentru odihnă, la dispoziţia vizitatorilor sunt puse mai multe rânduri de bănci. La ora stabilită ne-am întâlnit din nou la autocar şi astfel s-a încheiat vizita noastră în Zagreb, fără a mai avea timp să trecem şi prin Novi Zagreb. Oricum, am văzut foarte multe, iar impresia pe care ne-a lăsat-o Oraşul albastru a fost una a unui oraş foarte frumos, foarte curat şi foarte civilizat, cu numeroase obiective turistice. Îl vizitaţi, noi o vom face din nou, cu prima ocazie.Ajungând la hotel, foarte obosiţi, unii am început să ne pregătim valizele, alţii am mai pierdut timpul pe terasele hotelului, schimbând impresiile celor cinci zile petrecute împreună, şi gândindu-ne deja la o nouă excursie împreună. A doua zi dimineaţa la ora opt am plecat către Oradea, făcând pauza obişnuită la binecunoscut restaurant la Abony , unde suntem deja cunoscuţi şi serviţi cu multă amabilitate, cu mâncăruri foarte bune, şi la preţuri foarte acceptabile. Înainte de a ajunge la prima oprire în Oradea, dl. preşedinte a mulţumit în numele tuturor, lui  Andrei, conducătorul autocarului pentru ambilitatea, punctualitatea şi siguranţa  oferite în tot timpul excursiei, şi dlui profesor Victor Albu, care de data aste n-a fost numai un ghid pentru un grup de turişti, ci  ochii dânsului au văzut şi  pentru noi, explicându-ne cu atâta claritate şi pricepere, de parcă şi astăzi avem în faţă toate obiectivele vizitate împreună. Felicitările nostre firmei Lucontour, pentru alegerea ghidului în persoana dlui profesor pentru aceasta călătorie.

Austria, o excursie minunata

Nu mică a fost mirarea celor de la agenţia de turism  Lucon,  cînd preşedintele filialei bihor sălaj a trecut tragul  firmei  din oradea, dar mai ales , cînd a exprimat  dorinţa nevăzătorilor din cele două judeţe . Dorinţa de a organiza o excursie în austria.

Deci după nenumărate excursii interne a vrnit vremea să depăsim grtaniţele ţării.

Cei patruzeci de nevzători a aşteptat cu nerăbdare data de 20 mai ora şase şi jumătate la clubul filialei din oradea.

Punctualitatea chear de la început n_a lăsat de dorit, punctualitaea care  a caracterizat grupul pe tot parcursul excursiei.

Cei de la lucon au  răspuns cu aceeaşi puncualitate, aşa la ora stabilită autobusul sa _dreptat spre graniţa cu ungaria . Chear de la plecare, , după ce ni s_au prezentatt personalul agenţiei în persoana gidului şi al şoferului în autobusul foarte confortabil s_a instalat o bună dispoziţie promotorul veseliei fiind ca de ocicei presedintele Puiu Boiţ .

 

Trecînd în ţara vecine , am continuat drumul spre budapesta pe şoseaua e. 60, pînă la Alberirse, unde pe drumul de legătură n_am urcat pe autostrada m. 5, .

Mai departeam ocolit pe centură capitala Ungară şi continuîknd drumul pe m. 1 n_am îndreptat spre austria.

 

 

După ce făcusărăm o mică pauză de (de orientară turistică) la Szolnok a doua oară n-am oprit înainte de graniţă cu Austria la popasul Paprika, am pputut servi masa, fiecare după dorinţa lui.

Bine înţeles nu ne-m lăsat gîtlejul neudat, nici înainte , nici după bucatele gustoase pregătite de acasă sau cumpărată la restaurant.

După o oră, ca şi şorerul poată odihgni bine , am continuat drumul spre prima destinaţie oraşul Salzburg mai precis localitatea Eugendorfs unde am dormit două nopţi.

Aici eram aşteptaţi, aşa că repede n-am cazat .

 

 

A doua zi , după micul dejun (care era inclus în preţuol excursiei) am pornit spre orasul de naştere a lui Mozart.

Xsalzburg un oraş pe care nu vom uita usor:

Faciţi şi voi cunoştinţe cucele mai   interesante obiective turistice  în Salzburg

am Waagplatz se află chiar lângă Piaţa Mozart şi Domul din Salzburg într-o clădire declarată monument istoric, din centrul oraşului istoric. Multe dintre obiectivele turistice ale oraşului Salzburg sunt situate la doar câteva minute de mers pe jos:

Fortăreaţa Hohensalzburg se poate ajunge  în treizeci de minute pe jos sau cu telefericul. Cetatea este una sau singură din cetăţile europene , care n-a fost niciodată distrusă. Această
Fortăreaţa veche de 900 de ani domină oraşul lui Mozart, oferind o privelişte fantastică asupra împrejurimilor. sau, mai

Reşedinţa Salzburg
În sălile reşedinţei se organizează şi astăzi recepţii grandioase. Porniţi într-o călătorie prin trei secole de stil şi eleganţă. Galeria reşedinţei găzduieşte periodic expoziţii excepţionale.

Piaţa Mozart cu statuia lui Mozart:
Grădina restaurantelor K+K am Waagplatz vă oferă o privelişte superbă asupra statuii lui Mozart von Ludwig Schwanthaler.

Casa natală a lui Mozart
Amplasată pe Getreidegasse nr. 9; astăzi, un muzeu cu exponate celebre ale genialului compozitor.

Domul din Salzburg
Impresionanta construcţie în stil baroc defineşte imaginea oraşului vechi şi creează, în fiecare an, faimosul decor al reprezentaţiilor „Jedermann“.

Muzeul Modernismului
Format din două clădiri amplasate în locaţii spectaculoase:

  • Muzeul de pe Mönchsberg: artă modernă sub acoperişurile din Salzburg.
  • Rupertinum în oraşul vechi: un palat urban în stil baroc în apropierea teatrului festivalurilor pentru noi concepte artistice.

Castelul şi grădina Mirabell:
Castelul şi impunătoarea sală din marmură, considerată drept una dintre cele mai frumoase „săli de căsătorie din lume“. Grădina idilică a castelului, realizată după planurile lui Johann Bernhard Fischer von Erlach, încântă prin aranjamentele superbe de flori şi sculpturile somptuoase.

Casa naturii
Casa naturii este o reală plăcere pentru mic şi mare. O călătorie prin diversitatea naturală, expoziţii fascinante şi spectacole unice.

Călătorie cu vaporul: Amadeus Salzburg
Călătoria cu vaporul pe Salzach este o ocazia ideală de a descoperi privelişti minunate ale oraşului Salzburg şi împrejurimilor acestuia.

Timpul scurt  şi nefavorabilă nu n-a dat ocazia să vizităm cîte am fi dorit, dar şi aşa am rămas cu amintiri ne uitate din oraşul marelui compozitor şi interpre. Amprenta lui Mozart o întîlneşti la orice pas: de la bomboane mozart , pînă la îngheţate, de la pantof la tricouri de la bere la fripturi, bu alte cuvinte peste tot poţi citi numele lui.

Înainte de întoarcere în satul unde am fost cazat, am gustat din mîncărurile specifice , şi gustoasele beri servite la pahar, pe care după urcarea în autobuz am compectat cu renumita pălincă de bihor, ca să ne mai încălzim puţin.După întoarcere, fiecare a putut alege progamul care a dorit, unii au făvut cumpărături , alţii s-au plimbat ori s-au odighnit în camere.A treia zi dimineaţă pe o vreme tot aşa de schimbătoare am pornit se vizităm Insbuckul.Auobusul n-a lăsat in centru  şi condus de dl. George tînărul nostru ghid am început vizitarea oraşului.

Vă invit şi pe voi într-o călătorie imaginară .

Innsbruck
Capitala regiunii Tirol este probabil unul dintre cele mai frumoase orase, dintre cele comparabile ca marime, din lume. Farmecul aparte se datoreaza cu siguranta pozitiei geografice: la nord crestele Alpilor si la sud varfurile muntilor Tuxer si Stubai. Innsbruck, care inseamna „pod peste raul Inn”, este compact si foarte usor de explorat pe jos. Unul dintre cele mai importante cinci orase ale Austriei, Innsbruck este renumit in intreaga lume pentru posibilitatile de practicare a sporturilor de iarna. Aici sunt construite cinci partii de schi la standarde olimpice. De altfel, orasul a fost de doua ori gazda Jocurilor Olimpice de Iarna, in 1964 si 1976. Pe ghetarul Stubal, la aproximativ 40 km de Inssbruck, se poate schia pe toata perioada anului.

Atractii turistice in Innsbruck
Bergisel
Este muntele care se ridica in sudul orasului, unde se afla una dintre partiile de schi pe care s-au desfasurat probe din cadrul celor doua Olimpiade. Aceasta partie este functionala si iti ofera o priveliste superba a intregului oras Innsbruck.

Goldenes Dachl
Acoperisul de Aur, simbolul orasului Innsbruck, este situat deasupra balconului unei cladiri in stil gotic. Acoperisul este de fapt construit din tablite de cupru suflate in aur. Cladirea a fost ridicata in 1420 la comanda Ducelui Friedrich, pentru a combate zvonurile care spuneau ca a ramas fara avere. Mai tarziu balconul a devenit o „loja regala”, de unde se urmareau reprezentatiile care aveau loc in strada.

Gradina zoologica Alpenzoo
Adaposteste o colectie neobisnuita de pasari si mamifere din zona Muntilor Alpi, incluzand aici si exemplare ale unor specii pe cale de disparitie. Gradina zoologica ar trebui vizitata si numai pentru ca drumul pana acolo este o experienta superba.

Hofburg
A fost resedinta din Innsbruck a dinastiei Hapsburg, care a construit aici primul palat in anul 1397. Constructia de acum dateaza de la mijlocul secolului al XVIII – lea, din timpul imparatesei Maria Tereza, care era fascinata de oras.

Hofkirche
Biserica Regala, situata langa Hofburg, a fost construita ca mausoleu pentru Maximilian I. Mormantul imparatului construit din marmura neagra, este inconjurat de 24 de basoreliefuri tot din marmura care reprezinta realizarile acestuia. In partea opusa intrarii se afla Capela de Argint, care are o Madonna de argint. Capela a fost construita in 1578 ca mormant al Arhiducelui Ferdinand II si al sotiei sale.

Muzeul Ferdinandeum
Contine cea mai mare colectie de arta gotica din Austria, cu picturi din secolele al XIX – lea si al XX – lea, arme si armuri medievale. Pe parcursul anului tot aici sunt oferite si concerte cu muzica de camera.

Timpul a trecut foarte repede, ca se le poţi vizita toate aceste frumuseţi ai avea nevoie şi de o săptămînă, dar noi am continat drumul spre Gries  staţiunea muntană aflată la 1600 de metri , unde urmam să fim casaţi.

  • localitate foarte frumoasă în inima munîii Tirolului de sud.
  • Ploaia deasă şi rece nici aici nu n- ierta,dar nici în condiţiile acestea nu n-am dat bătut.
  • După casare unii au vizitat orăşelul alţii s-au ocupat de pregătirea cinei .
  • Important este, că n-am păstrat o bună dispoziţie toată seara.
  • A patra zi n-am trezit mai de vreme şi am plecat spre Viena.Pe paarcursul celer 450 de km. Am făcut două pauze: una la o parcare unde am servit prînzul, fiecare  după upreferinţe din mîncărurile specifice austriecilor.

Iar a doua oară la o mănăstire cu călugări lla apatia Melc Abaţia Melk, sau Abaţia din Melk (conform originalului din germană, Stift Melk) este o abaţie istorică a benedictinilor din Austria, una dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creştinismului monahic european.

Abaţia se găseşte deasupra oraşului Melk pe un deal stâncos cu vedere spre Dunăre, în landul federal Austria Inferioară, parte a văii râului Wachau. Abaţia este una din foarte rarele locaşuri care a funcţionat continuu de la înfinţarea acesteia în 1089, fiind dublată de rara distincţie de a fi fost şi un loc al academismului teologic dar şi laic.

Abaţia a fost fondată în 1089 când Leopold II, Margrave of Austria a oferit unul din castelele sale călugărilor benedictini din Abaţia Lambach. În secolul al 12-lea a fost fondată o şcoală, al cărui renume a fost curând depăşit de cel al bibliotecii mânăstirii, care a ajuns să deţină o colecţie extensivă de manuscrise. Mânăstirea însăşi era un centru cultural major, fiind renumită şi pentru propria sa „producţie” de manuscrise. În secolul al 15-lea, abaţia a devenit centrul aşa-numitei Reforme Melk, mişcare culturală şi teologică care a învigorat viaţa monastică din Austria şi din sudul Germaniei.

Clădirea abaţiei

Impresionanta clădire baroc a abaţiei de azi a fost construită între 1702 şi 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul a multe clădiri importante baroc a perioadei respective. Interiorul clădirii principale a fost decorată în interior de multiple picturi şi fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abaţiei este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanţă aparte culturală este biblioteca abaţiei care are o impresionantă colecţie de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă.

După o oră bună am reluat drumul spre viena, unde am  ajungînd am făcut turul oraşului .prin prezentarea ghidului am făcut cunoştinţe cu una din cele mai frumoasă capitala a lumii.Aici am fost cazat destul de aproate de centreu în hotelul Cyrus. După casare am avut un program liber pînă a doua zi dimineaţă.A cincea zi după micul dejun am început vizita cu palatul schon brun.

Iintrarea la muzeu  costă zece ruro, dar  noi am fost scutiţi de plat biletuluiă.

Din păcate acele aparate de ascultat nu aveau program şi în limba romînă astfel pentru unii din noi a fost mai dificil  , fiind nevoiţi să bazeze pe explicaţiile ghidului, lucru care a fost mai greu de realizat din cauza aglumeraţiei ne putînd să te afii lîngă dînsu

Din cele 1400 de camera am vizitat patruzeci care momentat sînt deschise publicului.Atmosfera şi textul ascultat n-a  permis să călătorim în trecut, cînd frumoasa împărăteasa a lucuit aici,.

Toate obiectele personale păstrate îţi amintesc de stilul de viaţă, tradiţiile şi obiceiurile împărăteasei Sisi şi viaţa şi activitatea împăratului Franz Josef. Palatul are şi o grădină frumosă dar pentru vizitarea ei nu n-a rămas mult timp din cauza programului prea bogat. Cu siguranţă că ne mai întoarcem la acest obiectiv atît de atregîtor.

Deaici am plecat cu autobuzul la palatul de iarnă  care să află în interioruli hofburgullui citeva detalii şi despre hofburg unde să află palatul: Palatul Imperial – Hofburg
Timp de mai bine de sapte secole, marele imperiu Habsburg a fost condus din incinta Palatului Imperial.
Astazi, capela imperiala in stil gotic, in care concerteaza corul tinerilor vienezi (Vienna Boys’ Choir) in timpul slujbei de Duminica, este o ramasita a Palatului Imperial din Evul Mediu.
Chiar in centrul orasului vechi poti admira splendoarea si grandoarea vietii de zi cu zi a familiei monarhiei de Habsburg, atunci cand vizitezi apartamentele si camerele private.
Numeroasele muzee si colectii reprezinta pasiunea familiei imperiale pentru arta.

Palatul Imperial, care pana in 1918 era locuit de catre familia imperiala, a fost construit in secolul XIII si extins, devenind o minunata rezidenta in concordanta cu evolutia familiei de Habsburg din punct de vedere al puterii si influentei.

Astazi, palatul gazduieste biroul Presedintelui Austriei, un centru al congreselor si numeroase colectii de arta.

 

 

Aripa Leopoldină a Palatului Hofburg

Palatul Hofburg din Viena a fost reşedinţa oficială între 1480 şi 1580, respectiv 16201806, a suveranilor Sfântului Imperiu Roman, care au provenit, cu excepţia lui Carol al VII-lea de Wittelsbach, din dinastia de Habsburg. Din 1804 şi până în 1918 a fost reşedinţa împăraţilor nou-creatului Imperiu Austriac, care au provenit fără excepţie din Casa de Habsburg.

În prezent este reşedinţa Preşedinţiei Federale a Austriei.

 

.Aici conducerea muzeului n-a mai fost aşa de îngăduitoare şi după cîteva consultări între ei n-a făcut doar o reducere de cincizeci la sută. Spre norocul tuturor aici acel aparat a avut programul şi în limba romînă aşa că tot grupul a putut asculta în linişte şi relaxată istoria palatului,şi despre obiectele păstrate aici.

Deaici am făvut o plimbare pe jos în inima oraşului trecînd lîngă opera de stat, am admirat vitrinele pe renumită stradă Mariahilvestrasse trecînd lîngă statuia Maria teresia am ajuns la Stefansdom.. Catedrala Sf Stefan – Stephansdom.

Catedrala Sf Stefan a supravietuit multor razboaie si a devenit simbolul libertatii Vienei. Cladirea in stil gotic a fost construita in anul 1147 dar acoperisul sau din tigla sub forma de diamant a fost adaugat in anul 1952.

 

Catedrala Sf Stefan a fost subiectul multor carti, poze si studii. Unicitatea catedralei precum si multitudinea de detalii fac din catedrala Sf Stefan, o comoara a arhitecturii. Altarele, arcadele, turnurile, imaginile: fiecare detaliu are scopul si istoria sa. Clopotul catedralei este unul din cele mai mari din lume si a fost facut din fierul obtinut dintr-un tun capturat de la turci in anul 1683. Clopotul rasuna in fiecare an in oras anuntand venirea Anului Nou. Catedrala Sf Stefan a fost de cateva ori distrusa de foc spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Dar pentru ca toata lumea a dat o mana de ajutor, catedrala a fost reconstruita in doar sapte ani: emblema Austriei si simbolul identitatii austriace a renascut inca o data din cenusa sa.

Cu aproape trei milioane de vizitatori pe an, Catedrala Sf Stefan este atractia numarul unu in oras. Puteti urca si pe catedrala: turnul sudic sau turnul nordic (Pummerin).

 

Pana in varful turnului sudic trebuiesc urcate 343 de trepteDdupă vizitarea catedralei n-am întors la hotel, şi din noou am fost liber pînă a doua zi dimineaţă.

În a şasea zi după micul dejun am pornit către Oradea, bine înţeles făcîndo pauză de două ceasurt la centrul comercial pandorfs,

După ce-am scăpat şi de ultimele euro cu ceva forinţi în buzunar ,n-am mi oprit la Abony în ungaria unde am servit prănzul.l la ora 19 am ajuns acasă. A fost o excursie foarte răuşită motivul .

Atît de răuşită că n-am coborît bine din autobuz am şi facem planurile unei noi călătorii bine înţeles învăţînd foarte mult experienţele căştigate cu această ocazie.

Toate drumurile duc la Roma

 

Credeţi, sau nu credeţi, dar Bihorenii  sau fost  din nou pe drum, mai bine zis, ş-au luat zborul.Şi ce credeţi? Unde? La Roma! Exact, cum bine cunoscutul proverb zice: Toate drumurile duc la Roma.

Pe data de 26 aprilie la ora 11.00  un grup de nevăzători de la filiala Bihor-Sălaj s-au întâlnit la Clubul Filialei, de unde cu un microbus au pornit spre aeroportul din Cluj.Aici au fost aşteptaţi  de coegii lor din Sovata  şi de alţi doi colegi de la Filiala Dîmboviţa. După formalităţile obisnuite ne-am înbarcat într-unul dintre avioanele a Companiei Wizz Air.Cu toţii erau bine dispuşi, dar şi cu semnele unor emoţii ascunse la unii, sau vizibile la altii.

Pasărea metalică cu cele 185 de persoane la bord, ocupând toate locurile existente, s-a ridicat încet la 11.000 m. inălţime, unde temperatura era de 59 grade celsius. După mai putin de doua ore de zbor ,  un zbor extrem de lin, am aterizat la Aeroportul Fiumicino  din Roma.

Aici am fost aşteptaţi de un microbus cu care ne-am dus direct la     Hotelul Metro. Gupul de 22 de persoane, a fost însoţit şi de data asta, de Dl Prof. Victor Albu ,o veche cunoştinţă a noastră de la o excursie din anul trecut, despre care v-am informat în paginile revistei la vremea respectivă.

La cazare, nu am întâmpinat probleme deosebite, nici probleme de comunicare (pe lăngă că d-l. profesor vorbeşte bine italiana  în ajutorul nostru au sarit şi doi concetaţeni ( Nicu din Focsani şi Mariana din Ploiesti).În toată perioada petrecută la hotel ne-am bucurat de ajutorul şi prietenia acestori români.Da, români, trăind departe de tara nu numai din dorinţa de aventură sau din plăcerea de a călători, ci mai ales  din dorinţa de a căştiga mai usor o pâine sau de a realiza mai mult decat li se ofera in tara lor. Când îi întâlneşti nu poţi să nu observi câteva picături de lacrimi ascunse la auzul limbii lor materne. Muncesc iar gândurile lor zboară către cei dragi de acasă.Da, aşa a fost  cu prietenii noştrii care ne-au ajutat la cazare şi fiind destul de târziu, după ce am preluat camerele şi ne-am reînprospătat, a urmat obişnuitul program, pe care l-am repetat seară de seară, cât am stat la Roma, după ce ne intorceam obositi din oraş. Unele camere având intrarea direct din curte, scoteam scaunele şi ceream câteva mese, stăteam la poveşti, despre cele vizitate, unii jucând cărţi sau şah, bine înţeles degustând si vinurile italienesti.Da, în sfârşit eram la Roma!.

Ştiu că mulţi dintre voi aţi fost la Roma,  cu toţii aţi învăţat şi aţi citit despre Roma, asa ca n-am  prea multe noutăţi să vă scriu.Mă rezum doar la câteva impresii despre cele vizitate de catre noi. Călcând pe urmele împăraţilor şi ale sfinţilor, descoperiţi monumentele şi bisericile care au făcut din Roma capitala Italiei şi a lumii antice.

Lordul Byron a numit Roma: oraşul sufletului. A fost doar o hiperbolă poetică probabil, dar imaginea încă mai evocă amintiri vizitatorilor oraşului. Deşi mai puţin eficient şi sofisticat decât Milano, mai puţin pitoresc si mai bine conservat decât Florenţa sau Veneţia,  Roma rămâne, după cum spunea Thomas Hardy, cel mai de seamă oraş al timpului. Mai mult decât oricare alt oraş, Roma ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, nimicnicia noastră (Byron) şi fragilitatea acestei lumi.

Orasul a fost  creat oficial 21 aprilie 753   înaintea erei noastre. Legenda spune că cei doi fraţi Remus şi Romulus au  fost găsiţi de lupoica pe Colina Palatin, şi săpăturile arhelologice atestă aici cele mai vechi ziduri. Roma a fost construită pe cele şapte coline, de aceea, ca prima formă de administraţie a fost regatul, condus de şapte regi.

Cele mai importante dintre ele sunt: palatino, aventino, quvelequirinale, celiolo esquilino, opio cispioi fagutale, colle campidoglio. Oraşul este traversat de rîul Tibru. Nenumăratele obiective turistice antice existente fac posibil faptul ca  o mare parte din veniturile oraşului sa provina din turism. Chiar dacă ne aflam aici înainte de sezonul turistic, în turul obiectivelor vizitate de noi, ne-am simţit ca la Babilon. Parca ar fi fost adunate acolo toate  poparele lumii, vorbind toate limbile pamantului.

Pe 27 mai, într-o dimineaţă însorită, după micul dejun, am pornit spre primul obiectiv trecut în programul nostru, să vizităm Colosseumul. Hotelul Metro, cum arată şi numele, să afla la nici o sută de metri de staţia de metrou, de unde porneam în fiecare zi spre destinaţiile noastre. Altfel,abonamentul de o săptămînă, la preţul de 16 euro,  ne-a permis să călătorim cu oricare din mijloacele de transport ale capitalei chiar şi cu trenurile cu interes local. După o călătorie de 40 de minute, am coborît la staţia Colosseum. Traversând uriaşa piaţa Colosseum, ne-am regrupat, am ascultat o scurtă prezentare despre edificiul din faţa noastră. Am urcat scările până la nivelul de mijloc permis vizitatorilor la aceea oră. Vă amintesc câte ceva despre imensa construcţie reparată şi conservată pentru viitor. De citit, am mai citit despre acest monument antic, dar realitatea te impresionează cu totul altfel.

Colosseumul este probabil cea mai impresionanta cladire din Imperiul Roman. Cunoscuta iniţial drept Amfiteatrul Flavian, era cea mai mare cladire din epoca. Monumentala structura a devenit o ruina, dar chiar si asa astazi este o atractie impozanta si frumoasa.

Imparatul Vespasian, fondatorul dinastiei flaviene, a inceput construcţia Colosseumului in anul 72 d.Hr. A fost terminat in anul 80 d.Hr., la un an dupa moartea lui Vespasian. Uriaşul amfiteatru a fost construit pe locul unui lac artificial, parte a uriasului parc al lui Nero din centrul Romei, care includea si Casa de Aur (Domus Aurea) si statuia lui Colos din apropiere. Uriasa statuie a lui Nero i-a dat cladirii actualul sau nume.

Clădirea eliptică este imensă, masurand 188 de metri pe 156 de metri, cu o inălţime de peste 48 de metri. Colosseumul poate gazdui 55.000 de spectatori, care pot intra in cladire prin 80 de intrari.Deasupra solului se afla patru etaje, cel mai de sus continand locuri pentru clasele inferioare si pentru femei. Cel mai de jos era rezervat pentru cetăţenii de seama. Sub pământ se aflau camere cu dispozitive mecanice şi cuşti cu animale sălbatice. Cuştile puteau fi ridicate, permitând animalelor să apară în mijlocul arenei.

Colosseumul era acoperit cu o prelată uriaşă numită velarium. Aceasta proteja spectatorii de soare. Era prinsă de stâlpi uriaşi în vârful Colosseumului şi ancorată de pământ cu frânghii groase. O echipă de aproximativ 1.000 de oameni era necesară ca să monteze prelata.Colosseumul era destinat ca să distreze publicul prin jocuri gratuite. Aceste jocuri erau un simbol al prestigiului si al puterii si reprezentau o modalitate prin care împăratul işi sporea popularitatea. Jocurile erau se intindeau pe o zi întreaga, sau chiar câteva zile la rând. Acestea incepeau de obicei cu acte comice şi expoziţii de animale exotice şi se terminau cu lupte, până la moarte, între animale şi gladiatori sau doar între gladiatori. Luptătorii erau de obicei sclavi, prizonieri de razboi sau criminali condamnaţi. Uneori luau parte la acţiune si romani liberi si chiar impăraţi.

Titus, succesorul lui Vespasian, a ţinut jocuri de 100 de zile pentru a marca inaugurarea cladirii în anul 80 d.Hr. În cadrul procesiunii, au fost măcelărite in jur de 9.000 de animale sălbatice.

Partea sudică a Colosseumului a fost distrusă de un cutremur în anul 847. Părţi din clădire – inclusiv fatada de marmură – au fost folosite la construirea altor monumente, mai târziu, printre care si Bazilica Sf. Petru.

În anul 107 d.Hr., se spune că împăratul Traian şi-a sărbătorit victoriile din Dacia, prin concursuri cu 11.000 de animale si 10.000 de gladiatori timp de  123 de zile.

Se estimează că jocurile desfăşurate in Colosseum timp de sute de ani au luat vieţile a aproximativ 50.000 de oameni şi a peste un milion de animale sălbatice.

            Lăsând în urma noastră Colosseumul, ne-am îndreptat pe jos spre Forul Roman.

Din păcate, foarte multe obiective, nici aici, nu e pot fi atinse, fiind protejate. Nebeneficiind de acea placere a atingerii directe, ne-am mulţumint cu  atmosfera creată de explicaţiile bogate al d-lui. profesor, din care vă redau şi dumneavoastra un scurt rezumat.

             Mergând spre Forul Roman am trecut pe lângă Dealul Palatin (Palatino)

Cu un trecut ce datează cu mult înaintea orasului în sine, dealul Palatin ocupă un rol important în istoria Romei. Dealul Palatin este cel mai important dintre cele şapte coline ale Cetaţii Eterne. Situat între obiective turistice ca : Circus Maximus, Colosseum şi Forumul Roman, dovezile săpaturilor arheologice demonstrează că dealul era locuit încă din secolul 10 I.C.

Dealul are o legatură puternică cu mitologia romana. Se spune că pe dealul Palatin, gemenii Romulus si Remus au fost găsiţi de catre lupoaica, care i-a crescut, şi ca acesta a fost, în cele din urmă, locul în care Romulus s-a decis sa construiască oraşul. Se poate spune că de pe acest deal a pornit Imperiul Roman.

În era Romei Republicane, dealul Palatin devenise deja o zona unde locuiau cei mai de seama cetateni ai urbei, in principal datorita privelistilor superbe ce puteau fi vazute de aici. Augustus, Cicero sau Marcus Antonius, toti aveau casele pe acest deal. Mai tarziu, imparatii romani si-au construit domeniile aici si la un moment dat, intregul deal era acoperit de palate imperiale.
In Evul Mediu au fost construite pe dealul Palatin biserici si manastiri.Istoricii sustin ca in trecut se credea ca aerul era mai curat pe culmea dealului, si ca cei care locuiau pe Palatino aveau sanse mult mai mici sa se imbolnaveasca, spre deosebire de clasa muncitoare, care respira aerul  mai putin curat de la baza dealului.
In partea de nord vest a dealului Palatin se gasesc ruinele palatului lui Tiberius (palatul lui Caligula) construit in primul secol al erei noastre. Nu a mai ramas mare lucru din el, de cand cardinalul Allessandro Farnese a cumparat dealul in anul 1550 si a decis construirea unei gradini peste vechile ruine. Gradina a fost prima gradina botanica din Europa si avea multe plante foarte rare. Gradina era legata de Forumul Roman prin mai multe randuri de trepte.

Mergînd mai departe am trecut  lîngă  Arcul de Triumf a lui Constantin. Acesta a fost inaugurat in  anul 315 după Iisus Christos si este dedicat victoriei Imparatului Constantin asupra rivalului său Maxentiu în bătălia de la Ponte Milvio.  Acela a fost momentul în care Constantin a pus capăt persecuțiilor împotriva crestinilor.

Am ajuns încet şi la Forum Romanum care  era centrul vietii in Roma imperiala, lucru relevat de multe ramasite ale arcelor triumfale, templelor si bazilicelor.

Pana in anul 509 i.Hr., cand Roma a devenit republica, orasul a fost condus de dinastia etrusca a Tarquinilor. Ei au construit un canal, ‘Cloaca Maxima’, pentru a drena apa din mlastinile existente  intre dealurile : Palatin, Capitoliu si Esquilin catre raul Tibru. Inca de atunci, zona a fost centrul de activitate din Roma.Era locul primului forum. Aici erau tinute procesiuni triumfale, alegeri si aici se intrunea Senatul.

Astăzi forumul, cunoscut drept Forum Romanum, poate arata ca o colectie dezordonata de ruine pentru neinitiati, insa cu putina imaginatie, puteti vedea imperiul roman prinzand viata in acest loc. Ramasitele multor cladiri din diferite perioade sunt vizibile. Forumul a fost umplut cu temple, bazilici si arcuri triumfale.

In forum au fost construite trei arcuri triumfale. Acestea erau folosite de imparati pentru a-si comemora victoriile. Exista foarte putine ramasite din primul arc, construit de catre Augustus in anul 29 i.Hr. Arcul lui Titus, construit in anul 81 d.Hr, comemoreaza victoria din Razboiul Evreiesc. Este localizat pe Via Sacra, in partea estica a forumului. La celalalt capat al forumului, langa colina Capitolina se afla Arcul lui Septimius Severus. A fost ridicat in anul 203 d.Hr. pentru a aminti de victoria asupra persilor.

Curia era locul unde se intrunea Senatul. Cladirea dreptunghiulara din caramida putea gazdui pana la 200 de senatori.

Curia originala a fost construita de al treilea rege al Romei (desi in alt loc). A ars de patru ori, intai in anul 80 d.Hr., insa a fost reconstruita de fiecare data. Dupa incendiul din anul 53 i.Hr., Caesar a mutat Curia in Forum Romanum. Cladirea actuala a fost ridicata in anul 283 d.Hr. de catre Diocletian. In secolul VII, Curia a fost transformata in biserica, insa din fericire cladirea a ramas intacta.

Primul templu al lui Saturn a fost construit in ultimii ani ai regatului etrusc. A fost inaugurat la inceputul republicii, in anul 497 i.Hr. Ruinele actuale dateaza din 42 i.Hr. Templul a fost utilizat ca trezorerie a statului (Aerarium). De asemenea, gazduia afisele legiunilor si hotararile senatoriale.

In anul 20 i.Hr., o coloana inalta, Milliarum Aureum, a fost plasata in fata templului de catre imparatul Augustus. Toate distantele din Roma erau masurate pornind de la aceasta coloana.

Templul lui Vespasian si Titus

Constructia templului a inceput in secolul I d.Hr. de catre Titus, in onoarea tatalui sau deificat Vespasian.?Imparatul Domitian, fratele lui Titus si succesor al acestuia, a completat structura, acum dedicata atat lui Titus, cat si lui Vespasian. Templul avea un plan hexagonal, cu o mare cella (sanctuar) cu statuile celor doi imparati.

Templul lui Castor si Pollux

Doar trei stalpi au ramas din Templul lui Castor si Pollux. Templul original a fost construit in anul 484 i.Hr., iar ruinele actuale dateaza de la ultima sa reconstructie, in anul 6 d.Hr. Templul a fost ridicat de catre dictatorul roman Postumius care a jurat sa construiasca templul daca armata sa il va infrange pe regele Tarquin, care condusese inainte Roma. Potrivit legendei, Castor si Pollux, frati gemeni mitologici, au ajutat armata romana sa castige si au anuntat victoria in forum.

Templul lui Antoninus si al Faustinei a fost construit in anul 141 d.Hr. de catre imparatul Antoninus Pius, in onoarea sotiei sale decedate, Faustina. La douazeci de ani dupa moartea imparatului, templul a fost rededicat atat lui Antoninus cat si Faustinei. In secolul VII, templul a fost transformat in Biserica lui San Lorenzo din Miranda. Biserica a fost refacuta in 1601.Santurile adanci din coloanele de marmura sunt puse pe seama incercarilor de a le darama.Garzile au ars coloanele, insa din fericire nu le-au deteriorat.

Bazilica Iulia

In anul 54 i.Hr., Julius Caesar a inceput construirea Bazilicii Iulia, o cladire folosita ca scaun al centumviri-lor, o curte de jurisdictie civila unde magistratii tineau procese. Cladirea mare, de 101 de metri lungime si 49 latime, a fost distrusa de foc in anul 9 i.Hr., insa a fost reconstruita cativa ani mai tarziu. Dupa caderea Romei, bazilica a fost desfiintata. Astazi nu a ramas mult din ea, insa puteti vedea inca planurile etajelor.

Bazilica Aemilia este cea mai veche bazilica din forum, construita initial in anul 179 i.Hr. de catre consulii Marcus Aemilius Lepidus si Marcus Fulvius Nobilor. Scopul construirii bazilicii a fost de a asigura un adapost, astfel incat multe dintre afacerile si administrarile care aveau loc afara sa fie purtate inauntru, in caz de vreme rea. A fost modificata ultima data in anul 22 d.Hr.  La acea vreme, marea sala din marmura, cu patru coridoare, incorpora cateva magazine publice (tabernae). Bazilica a fost distrusa de un incendiu in timpul asediului Romei de catre vizigoti in anul 410 d.Hr.

Templul Vestei

Templul circular al Vestei dateaza inca din secolul IV i.Hr

Templul lui Divus Romulus

Vis-a-vis de Casa Fecioarelor Vestale se afla Templul lui Romulus, construit in secolul IV d.Hr. Cladirea este aproape in intregime intacta datorita incorporarii sale in Biserica Santi Cosma e Damiano. Marea usa din bronz este originala.Exista inca o disputa legata de persoana caruia ii era dedicat templul. Deocamdata, se presupune ca acest templu a fost dedicat fiului lui Maxentius, care a murit de tanar in 307 i.Hr.
Bazilica lui Maxentius

Constructia ultimei dintre cele mai mari bazilici a fost inceputa de imparatul Maxentius in 308 d.Hr.,dupa infrangerea sa de catre Constantin in timpul faimoasei batalii de la Podul Milvian din 312 d.Hr., bazilica a fost terminata de Constantin.

Bazilica masura 100 de metri pe 65 si avea o inaltime impresionanta de 35 de metri. Consta intr-o nava centrala mare, cu coloane enorme corintice si doua coridoare mai mici. O coloana a fost mutata in 1614 in piata Santa Maria Maggiore. O statuie inalta de 12 metri a lui Constantin, din marmura si lemn, ocupa partea vestica a bazilicii. Parti din statuie se gasesc acum in curtea Palazzo dei Conservatori, din cadrul Muzeelor Capitoline.Şi altele.
Coloana lui Phocas

Aceasta coloana de 13,5 metri inaltime este cea mai recenta din forum. Nu a facut parte din nici un templu, insa este un monument construit in anul 608 d.Hr. in onoarea imparatului bizantin Phocas, care tocmai vizitase Roma.

Alte ramasite

La Forum Romanum se mai pot gasi si alte ramasite ale altor structuri, printre ele numarandu-se Sacellum-ul de la Cloacina lui Venus, Porticus Deorum Consentium, arca de la Actium, Regia, Templul lui Divus Julius – construit de Augustus in onoarea lui Julius Caesar – si Templul lui Concord.

            După a pauză de jumatate de  oră a urmat vizitarea ultimului obiectiv din această zi, Columna lui Traian, îngrădita şi ea cu un gard inalt.

Columna lui Traian a fost ridicata intre anii 106-113 d.C. pentru a onora victoriile imparatului Traian in Dacia. Aceasta columna era situata in Forumul lui Traian (forum ce abia fusese inaugurat in acele vremuri) si inconjurata de cladiri.

O spirala de reliefuri este gravata de jur imprejurul coloanei. Banda de reliefuri are o lungime de peste 180 de metri iar latimea sa variaza de la 60 de cm jos pana la 120 de cm in varf. Pe columna exista peste 2000 de personaje, gravate in scene ce descriu povestea celor doua razboaie romane din Dacia dintre 101-102 si 105-106. Scenele incep cu soldati romani care se pregatesc pentru razboi si se termina cu dacii alungati de pe taramul lor de bastina. Columna lui Traian este formata din 29 de piese de marmura alba, cea mai mare dintre ele cantarind aproape 77 de tone. Basoreliefurile nu au fost mereu albe.Initial acestea au fost poleite si ca multe alte monumente romane divers colorate.
Initial, o statuie a unui vultur se gasea in varful coloanei, dar dupa moartea lui Traian, aceasta a fost inlocuita cu o statuie inalta de peste 6 metri a imparatului. Cenusa lui Traian si mai tarziu a sotiei acestuia Plotina, au fost depuse la baza coloanei. In 1587 statuia a fost din nou inlocuita, de data aceasta cu una a Sfantului Petru.

A fost o zi grea, obositoare, opt ore de umblat pe jos. În preajma acestor obiective turistice, nu găseşi un parc,o banca pe care sa te asezi sau o terasă unde să te răcoresti, doar cate o bordură sau marginea unui gard îţi oferă cîte un loc de odihnă dacă esti norocos  şi-L găseşti liber. Cina, nefiind inclusa în preţul excursiei, am servit-o fiecare după pofta şi buzunarul propriu.

Pe 28 dimineaţa ne-am întîlnit din nou la micul dejun, care era identic cu cel din  prima zi.Era un fel de bufet suedez,  pe care  mai de greabă l-aş numi ,,autoservire”, oferta fiind foarte săracă: ceai, gem, unt, pîine şi cafea.

Şi asta s-a repetat în fiecare dimineaţă(  Noroc cu cele de acasă) .

Pe semne că Italienii nu consumă brînzeturi, mezeluri, sau caşcaval, de aceea sînt aşa de slabi.

După aceasta mic dejun, (cum şi numele spune),  am pornit spre bazilica Sf. Petru. Roma. Roma, tu fosta capitala a lumii,  m-ai decepţionat la prima vedere:străzile tale sunt murdare, hîrtiile aruncate peste tot, te impiedici de flacoane goale, urmele cîinilor se vad peste tot.În metroul, cu care ne-am deplasat şi în dimineaţa aceasta nu poti sa-ţi auzi propria voce, toţi vorbesc deodată şi foarte tare.Parcă toată lumea s-ar certa cu toată lumea.Ei da ,dar  nu pentru asta santem noi acum aici, obiectivul principal de vizitat  pentru  astăzi, este , cum v-am mai spus bazilica Sf. Petru din Vatican.Dar mai întîi sa spun cîteva  cuvinte  despre Vatican, unde se află aceasta clădire.

Vatican:

Este reşedinţa papilor, din 1377.Se poate spune , că nu a fost papă care se nu fi contribuit la, promovarea   grandoarei şi prestigiului , făcînd din aceasta colina sacra sediul tot mai demn de părintele suprem al bisericii catolice.

Pe Jilţul lui Sf.Petru s-au  aşezat, neînrerupt,  pe rand, 264 de papi, mult dintre ei martiri şi sfinţi.Din 11 februarie 1929 Vaticanul  s-a  constituit stat independent cu numele de Oraş al Vaticanului în virtutea papelor laterane.

Si acum sa vizităm împreună Basilica Sf Petru ,care se găseşte  peste raul Tibru, la vest de centrul orasului Roma.Aceasta cladire mareata este centrul crestinismului. Opulenta interiorului sau sta marturie pentru bogatia bisericii catolice din secolul al XVI-lea. Imparatul Constantin, primul imparat crestin al Romei, a ordonat construirea Basilicii Sf. Petru pe dealul Vaticanului. Locatia a fost aleasa simbolic, pe locul in care Sfantul Petru, unul dintre apostoli, a fost ingropat in anul 64 d. Ch. Un mic altar exista deja in locul respectiv, dar acesta a fost inlocuit cu biserica, care a fost finalizata in anul 349 d.Ch.

La jumatatea secolului al XV-lea basilica se afla in ruina si Papa Nicolae al V-lea a ordonat restaurarea si largirea bisericii conform unui plan al lui Bernardo Rossellino. Dupa moartea acestui papa, lucrarile au fost oprite. In 1506, Papa Iulian al II-lea a pus piatra de temelie a unei noi basilici ce urma sa fie cea mai mare din lume. Papa Iulian al II-lea l-a numit pe Donato Bramante drept arhitect sef al noii Basilici. In 1547 Michelangelo i-a luat locul lui Bramante. Acesta a proiectat domul impunator si a modificat cateva dintre planurile initiale. Michelangelo a murit in 1624, cu doi ani inainte de terminarea domului. In 1626, basilica a fost inaugurata si de atunci biserica a fost centrul crestinismului, atragand pelerini din toate colturile lumii.Cladirea in sine este foarte impresionanta. Cea mai mare biserica din lume are un naos lung de 218 metri. Domul Basilicii Sf. Petru, proiectat de Michelangelo, este cel mai mare dom din lume, avand 42 de metri in diametru si o inaltime de 138 de metri. Interiorul, care are nu mai putin de 45 de altare, este decorat de lucrarile multor artisti faimosi. Unele dintre cele mai importante lucrari din biserica sunt “Pieta” de Michelangelo, altarul papal de Bernini, Tronul Sfantului Petru tot de Bernini si Monumentul Stuarzilor de catre Canova. Biserica se poate vizita gratuit, in fiecare zi, cu conditia ca turistii sa aiba o tinuta  decenta.

Se poate vizita de asemenea si domul, unde intrarea nu mai este gratuita, dar costul acesteia merita din plin. Exista doua optiuni: un lift sau scari. A doua alternativa este ceva mai ieftina. Liftul duce turistii la baza domului de unde o scara in spirala duce pana in varf. De acolo poate fi admirata o priveliste absolut splendida a Romei si a Pietei San Pietro.Noi am ales prima varianta, la lift obţinînd gratuitatea, în schimb cele 343 de trepte a scării spirale, ne-a pus muşchii la încercare, mai ales coborîrea.

După întîlnirea cu colegii, din Piaţa Sf. Petru, unde ne-au asteptat,  am pornit spre Via di Corso, bineînţeles din nou pe jos, trecînd lîngă Castelul Sant Angelo.Nu puteam să nu intrăm şi aici.Lucru care  poate  fi foarte   usor de recunoscut si astazi, constructia a fost ridicata initial pentru a indeplini rolul de mausoleu, de catre Imparatul Adrian in anul 128 d.H., ulterior fiind transformata in fortareata pentru papi, in secolul VI d.H. In anul 590 Papa Grigore a avut o viziune cu un inger care prevestea sfarsitul epidemiei de holera. In 1277 castelul a fost legat de Vatican printr-un zid si o trecere, adesea utilizata de papi pentru a se refugia.

In timpul atacului asupra Romei din secolul XVI initiat de catre Carol al V-lea, sute de oameni au avut adapost in fortareata, timp de luni de zile. La nivelurile superioare se afla Sala Paolina si Camera lui Perseu si cea a lui Amor si Psyche, cele din urma avand frize realizate de Periono del Vlaga. Terasa, imortalizata de catre Puccini in opera sa Tosca, ofera o priveliste minunata asupra Romei.

De aici am continuat drumul pe Via Del Corso, trecand langă palatul justiţiei, o clădire cu  o arhitectură deosebită, ajungînd la Altarul Păcii a lui Augustus finalizat în anul 9 î.hr.

Aici am zăbovit treizeci de minute, puţin ne-am odihnit, după care am continuat drumul pe malul Tibrului pînă la Piata Spaniei (Piazza di Spagna).

Piata Spaniei este unul dintre cele mai populare locuri din Roma si in acelasi timp un loc foarte placut ochiului. Combinatia unor scari monumentale – celebrele trepte spaniole cu un obelisc si o biserica atrag o multime de fotografi si turisti in aceasta piata.
In Piata Spaniei se gaseste o biserica franceza (Trinita dei Monti), in varful unui deal, unde se poate ajunge urcand pe o scara foarte lunga, cunoscuta sub numele de Scalinata della Trinita dei Monti sau Treptele Spaniole. Ideea de a lega biserica de piata a aparut in secolul al XVII-lea, cand francezii au proiectat si o statuie a Regelui Ludovic al XIV-lea la capatul scarilor. Opozitia papala a facut ca planurile sa fie amanate pana in 1723, cand treptele monumentale au fost construite fara statuia regelui. Papa l-a angajat pe arhitectul italian Francesco de Sanctis care a prezentat un proiect care a multumit atat papalitatea cat si pe francezi.

Scara foarte eleganta este formata din 137 de trepte impartite in 12 sectoare diferite. Scara este deosebit de frumoasa in luna mai cand este decorata cu azalee. Treptele sunt in general foarte aglomerate, atrag atat turisti cat si localnici care le folosesc ca loc de intalnire.
La baza Treptelor Spaniole se gaseste Piazza di Spagna. Piata lunga si triunghiulara este numita dupa ambasada Spaniei pe langa Papa de la Roma. In secolul al XVII-lea zona din jurul ambasadei era chiar considerata teritoriu spaniol.
La sfarsitul treptelor se gaseste Fontana della Barcaccia, o fantana sobra comandata de Papa Urban al VIII-lea si proiectata de Gian Lorenzo Bernini. Design-ul, o mica barca, a fost inspirat de iesirea din matca a raului Tibru din anul 1598, cand o mica barca a ramas aici dupa ceapeles-auretras.

Trinita Dei Monti

Aceasta este o biserica franceza, foarte frumoasa, situata pe un deal in apropierea unei mici piatete numita tot Piata Trinita dei Monti. De aici turistii se pot bucura de o foarte frumoasa priveliste asupra orasului Roma. La sfarsitul secolului 15, numai o mica capela exista pe acest deal. In 1495 Regele Frantei, Ludovic al XII-lea, a poruncit ridicarea unei noi biserici in locul  capelei. Constructia a inceput in anul 1502 si s-a prelungit pentru mai multe decenii. A fost finalizata de Papa Sistus al V-lea in anul 1585. Biserica gotica cu o fatada renascentista are doua turnuri cu clopote. In interior mai multe picturi decoreaza diferitele capele. Printre ele se gasesc si doua lucrari ale lui Daniele da Volterra, un elev al lui Michelangelo. Localizarea sa in apropierea Treptelor Spaniole fac din aceasta biserica un obiectiv turistic important din Roma. Obeliscul din fata bisericii a fost initial plasat in Gradinile lui Sallus. In 1788 a fost mutat la cererea Papei Pius al VI-lea. Hieroglifele de pe obelisc au fost copiate de pe obeliscul din Piazza del Popolo.
In partea sud-estica a pietei se gaseste Colonna dell’Immacolata. Aceasta a fost ridicata in anul 1857 pentru a celebra dogma conceperii imaculate. Columna a fost gasita in anul 1777 sub o manastire. Astazi in varful columnei se gaseste si o statuie a Fecioarei Maria.Éi, cu vizitarea acestei pieţe,  am incheiat şi noi a doua  zi de program şi după patruzeci de minute de mers cu metroul am ajuns la hotel. A urmat obişnuitul program şi o bine meritată odihnă.

A  treia  zi am plecat tot cu acelaşi  metrou pînă la staţia Piaţa Colosseum, de unde urma ca autobuzul 181 se ne ducă pînă la Catacombele Sf. Callisto. După o aşteptare mai bine de jumatate de  oră a venit şi masina noastră.Soferul  ne-a comunicat că traseul este deviat din cauza unui maraton, şi ca  ne lasă la aprocimativ 4 km distanta de obiectiv(catacombe).

Astfel am devenit şi noi , fără să vrem, participanţi la un concurs nedorit.  După ce am trecut lăngă o pădurice am luat-o   pe Via Appia Antica  , o straduta lunga si ingusta, pietruita, cu ziduri de o parte si de alta. Treceau foarte multe masini si erau destul de putine porti. Totusi, parea ca si acolo locuiesc oameni si ca sunt diverse institutii.

Ajungand în ultima clipă (printr-o înţelegere prin telefon, grupul nostru a fost programat la ora 11) nu prea am avut timp de odihnă şi am fost imediat preluati de părintele …… şi de gidul local. Preţioasele informaţii, primite în limba romînă de pe un CD şi completate de gid, au fost traduse de preotul care să afla la studii teologice la Roma. Tot dînsul ne-a fost de folos şi la traducerea nenumeratele întrăbări puse de noi.

Dar mai bine sa vă impărtăşesc şi vouă  cîte ceva despre acest monument.

Catacombele erau morminte sapate in tuneluri sub pamant, dincolo de zidurile orasului, pentru a economisi spatiu. Terenurile apartineau unor familii de nobili romani care, dupa ce s-au crestinat, au permis fratilor lor in credinta sa se intalnesca in secret in aceste locuri. Mai tarziu, ei au donat pamanturile bisericii iar catacombele au devenit mormintele papilor si episcopilor.

Catacomba San Callisto este cel mai vechi cimitir crestin din Roma. Numele vine de la Callixtus, un diacon care a avut grija de cimitir si care, mai tarziu, a devenit Papa (217-222) si a largit mult catacombele. Pe pereti poti vedea desene aproape sterse cu viata primilor crestini, cu simbolul pestelui (ICHTIUS- peste in limba greaca, era un acrostih care insemna Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mantuitor) sau cu scene din Biblie (Avraam jertfindu-l pe Isaac, Pastorul cel bun). Poti vedea o colectie de candele cu ulei, care erau puse la capetele celor morti. Una dintre salile ceva mai largi este plina de morminte de episcopi si papi. In rest, mergi prin culoare inguste si foarte inalte cu morminte sapate de o parte si de alta.

Interesanta este si statuia Sfintei Cecilia, patroana muzicii corale, sarbatorita pe 22 noiembrie. Se pare ca osemintele ei sunt la biserica Santa Cecilia in Trastevere. Statuia o surprinde pe martira aratand degetul aratator de la mana stanga ca simbol al unui singur Dumnezeu si primele trei degete de la mana dreapta ca simbol al Trinitatii (Tatal, Fiul si Duhul Sfant).

In catacombe sunt 15 grade si poti intra numai insotit de un ghid – un preot cu accent australian care iti povesteste istoria si iti arata cu un toiag lung de tot acele imagini sterse cu scene din Biblie

După ce ne-am luat ramas bun de la ghid, preotul romîn  ne-a condus la staţia de lîngă acest monument( între timp se terminase maratonul).Mmulţumîndu-i  acestuia pentru amabilitatea de a ne însoţi, am plecat la Termele lui Calaca ROMA Ce înseamnă o baie comunală antică? Hai să vă povestesc eu!

Impozantele ruine ale Termelor lui Caracalla sunt situate la poalele colinei Aventin, în sudul Romei si în apropiere de Circus Maximus. Ele permit descoperirea resturilor a ce a fost unul dintre cele mai mari si mai bogate edificii termale ale Imperiului Roman, care puteau să primească 1600 de persoane.

Acest imens complex, întins pe 11 hectare, a fost initiat de împăratul Septimius Severus (193-211 e.N), dar inaugurarea s-a făcut sub domnia fiului și succesorului său, Caracalla (211-217 e.N), în anul 216 e.N. Puțin mai târziu, alți doi împărați au terminat construcția printr-o incintă exterioară, Heliogabalus (212-222 e.N) și Alexander Severus (218-235 e.N). Ansamblul nu s-a limitat la un simplu stabiliment de baie, ci a cuprins suprafețe sportive (palestre), biblioteci, săli de masaj si examene medicale, etc. Toate serviciile anexe făceau din Termele lui Caracalla un loc de plăcere, de întâlniri si de afaceri.

Arhitectul care a conceput lucrarea nu este cunoscut.

Termele lui Caracalla au preluat modelul Termelor lui Traianus, realizate cu un secol înainte, între 104-109 e.N. Urmând un plan riguros simetric, edificiul se compune dintr-un corp central destinat băilor, încunjurat de o incintă aproape patrată. Cuprinse între cele două peristile ale imprejmuirii, termele se integrează într-un ansamblu vast ce cuprinde o esplanadă, sau pribol. Cele două ansamble de edificii erau înconjurate de grădini, fântâni și bănci pentru odihnă. Orientarea termelor s-a calculat astfel încât să se obțină cea mai bună poziție față de soare, poziție căutată pentru toate băile romane.

Ruinele Termelor lui Caracalla sunt cele mai bine conservate din Imperiul Roman și permit reprezentarea diferitelor zone ale unor terme. Grădina închisă, înconjurată de o împrejmuire cvasi-pătrată, conține 64 de cisterne a câte 80.000 de litri fiecare, alimentate de un apeduct. Din această grădină se putea ajunge la magazine și restaurante, la stadion și, desigur la stabilimentul principal al termelor. Apeductul era vital pentru funcționarea termelor, asa că s-a construit o derivație din apeductul Aqua Marcia, derivație care s-a numit Aqua Antoniniana.

In centrul stabilimentului, pe una din axe, se urma succesiunea clasică a băilor, care trecea prin Caldarium ( spațiul cel mai cald), prin Tepidarium (spațiu cu căldură medie), pentru a sfârsi în cea mai mare sală, cea numită Frigidarium (spatiul cel mai rece) si cu natatio (piscina). Cea de a doua axă, perpendiculară pe precedenta, era compusă din frigidarium si două palestre. Această dispunere în cruce era completată de săli de serviciu, sau de circulatie (vestibule de intrare, vestiare, etc.), pentru a constitui un edificiu compact. In acest fel toate sălile încojurau sala centrală Frigidarium, fapt ce usura circulația internă.

Edificiul termal măsura 214 metri lungime și 110 metri lățime, fără a cuprinde Caldarium, care se insera numai parțial în corpul clădirii. Frigidarium avea 58 de metri pe 24 de metri și se constituia într-o veritabilă navă centrală, cu trei bolți susținute de opt pilastri.

Caldarium avea un plan circular cu diametrul de 34 de metri si era numai jumătate încastrat în clădire. Opt pilastri sustineau o cupolă evaluată la 45 de metri înălțime. Piscina (natatio) avea 53 de metri lungime, asemănător piscinelor moderne.

Cu un aspect exterior foarte sobru, termele erau bogat decorate la interior. Nu au mai rămas astăzi decât prea putine elemente care să vorbească de bogătia uimitoare a acestor terme, bogăție completată sub împărații Heliogabalus (Elasgabal) și Alexander Severus. Zidurile de cărămidă care se văd astăzi erau acoperite cu marmură, cu mozaicuri si cu numeroase statui dispuse prin nise.

Sălile principale erau acoperite cu marmură ornată cu bronz aurit. Celelalte ziduri erau acoperite de marmură colorată, iar plafonele erau, probabil, decorate cu picturi. Pavajul din aproape toate sălile era realizat din mozaic. Incăperile bazinelor si palestrele erau decorate cu statui si fresce. Unele băi individuale erau săpate în marmură din cea mai prețioasă, altele executate din bazalt, granit, porfir si alabastru. In întregul edificiu existau cel puțin 1600 de scaune de marmură.

Termele lui Caracalla au fost restaurate sub împăraţii Aurelianus şi Diocletianus, dar şi de către regele ostrogot Theodoric cel Mare, la începutul sec.al 6-lea e.N.
Contrastând cu un exterior sobru, interiorul era decorat cu bogăție, pavaje din marmură, sau mozaic, pereții acoperiți cu mozaic sau cu stuc aurit, marmură albă la capiteluri și cornise, marmură policromă, porfir si granit la coloane.

In anul 537 e.N, tot ostrogoții, conduși de regele Vitiges, au distrus apeductul de alimentare cu apă, pe timpul asediului Romei stăpânite de generalul bizantin Belisarie. Apoi termele au căzut în ruină după incursiunile sarazinilor în sec.al 9-lea.

In evul mediu au devenit cimitir pentru pelerinii decedați la Roma și carieră de materiale de construcții pentru bisericile și palatele noi. Papa Paul al III-lea (1534-1549), din familia Farnese, a apelat cu larghețe la această sursă pentru construirea basilicii Sfântul Petru.

Jaful a permis și scoaterea la lumina zilei a numeroase statui, precum faimosul Taur și Hercule din colecția Farnese de la Neapole, marile fântâni de granit ce se găsesc astăzi în faţa ambasadei franceze, în piaţa Farnese. Au mai rămas pe loc unele mozaicuri cu desene geometrice sau cu reprezentări de personaje ce vânează animale acvatice.

Primele săpături sistematice au început în anul 1824 când s-a degajat pavimentul cu mozaicuri. In 1901 şi 1912 au început a fi degajate şi subteranele în care s-a găsit un Mithraeum.

Din nou obosit, dar cu foarte multe noi cunoştinţe, am plecat la hotel unde am fost aşteptaţi de prietenii noştrii romîni cu o a cină romanească.

Pe data de 30 mai, luni, ne-am trezit foarte de vreme. Fiind anunţata o grevă generală la angajaţi de la metrou, între orele opt şi şaptesprezece, circulaţia în oraş devenind aproape paralizată, am ales să plecăm cît mai repede din oraş şi să vizităm   staţiunea Lido di Ostia, punctul cel mai apropiat de Roma, pe malul Mării Tireniane.  Oraşul este situat de 30 de km. De Roma pe coasta mării Tireniane aproape de aierulportul unde n-am aterizat la sosire. Era înainte de începerea sezonului si am găsit staţiunea în febra pregătirilor. După ce am făcut cunoştinţă cu strada principală, o parte dintre  noi am intrat pe o plajă privată unde cîţva muncitori făceau ultimele  reparaţi penrtu noul sezon.Şi ce credeţi? Cum ne-au auzit vorbind romaneşte a şi venit în întîmpinarea noastră un tănăr  roman. Am vizitat plaja, am servit  ceva de băut, am verificat temperatura apei care era abia în jur de 18, 19  grade.

După o bucată de vreme  ne-am reintalnit tot grupul şi ne-am dus să luăm prînzul la un  restaurant.Ştiu că nu vă vine să credeţi, dar aşa a fost, nici n-am intrat bine in restaurant ca a şi venit în ajutorul nostru o frumoasă tînără romancă.Imediat, după ce a tradus patronului dorinţa noastră de lua masa la ei, acesta ne-a oferit  o porţie de mîncare gratuită fiecăruia dintre noi la alegere.După spusele lui, gestul  a fost motivat prin faptul ca noi am fost primii clienti în acest sezon, deschizănd chiar  in acea dimineaţa localul.Apreciind amabilitatea dînsului, nici noi n-am dorit să rămana chiar în pagubă, asa ca am servit cîte ceva  înainte  şi  după gustoasele mîncăruri servite de dînsul.

Dupa masă am găsit o porţiune de plajă cu intrare liberă şi unii dintre noi chiar au intrat în apă. Nu se putea rata totuşi să faci o baie  dacă tot erai la Marea Mediterană.Cu primul tren ne-am întors la hotel şi am mai petrecut o zi şi o seară frumoasă la Roma.

Am să vă mai scriu citeva cuvinte, despre obiectivele turistice vizitate de nevăzătorii bihoreni  în următoarele două zile, chiar dacă nu-mi mai aduc aminte de ordinea lor cronologica.

Ştiu că eu cu un grup restrîns am am mers odată la mare, la o baie, in timp ce restul colegilor au fost la cumpărături.Am şi vizitat cum v-am spus, multe clădiri şi pieţe ale Romei, frumose şi interesante ca:

Bazilica San Clemente

Situata la scurta distanta de Colosseum, aceasta biserica prilejuieste o incursiune in trecutul Romei.Ea a fost ridicata in secolul XII peste o biserica din secolul IV, construita la randul ei peste un templu pagan din secolul II si peste o locuinta romana din secolul I. Sub toate aceste constructii se afla o fundatie din vremea Republicii Romane. Mozaicul de pe absida bisericii atrage toate privirile. Aceste descrie Triumful Sfintei Cruci, cu 12 porumbei simbolizandu-i pe Apostoli, cu Fecioara Maria, Sfantul Ioan Botezatorul si ceilalti sfinti. Frescele renascentiste desenate de Masolino si discipolul sau prezinta scene din viata Sfintei Ecaterina si moartea acesteia, care a fost trasa pe roata (de aici si numele artificiilor circulare). Amvonul inalt din marmura a fost adaugat la construirea noii biserici.

Biserica din secolul IV sau „basilica inferiore” a fost distrusa in mare parte de catre invadatorii normanzi in 1084, insa unele fresce sterse din secolul XI , ilustrand viata Sfantului Clement, au supravietuit. Conforma legendei, Papa Clement a fost alungat in Crimeea si obligat sa munceasca in mina. El a continuat sa predice prizonierilor, fiind legat de o ancora de catre romani si aruncat in Marea Neagra in cele din urma. Apele s-au retras ulterior si au adus la mal trupul Papei intr-un sicriu. Catre baza bisericii se afla un templu intunecat ridicat in cinstea lui Mithra, cu un altar pe care este desenata scena uciderii unui taur de catre zeitate.

Capitoliul

Capitoliul, sau colina capitolina, este capitoliul original din orasul antic si continua sa serveasca drept resedinta guvernului orasului. Principala caracteristica a zonei este Piata Campidoglio a lui Michelangelo, o marturie a superioritatii Renasterii in planificarea orasului. Piata este marginita de trei palate: Palatul Conservatorilor si structurile gemene ale Palatului Senatorilor si Palatul Nou, care gazduieste Muzeul Capitolin cu cea mai mare colectie de statui clasice din lume. Printre statuile notabile care se gasesc aici sunt Galul pe Moarte ?si Satirul, Lupoaica cu Romulus si Remus si Spinariul. Drumurile taie marginea dealului din Campidoglio lasand loc unor vederi panoramice ale siturile antice din Forum si din Colosseum.

Fontana di Trevi

Fantana Trevi, sau Fontana di Trevi in italiana, este cea mai mare si mai faimoasa fantana baroca din Italia, cu 25 de metri inaltime si de 19 metri in diametru. Arta baroca, o forma populara de arta europeana intre anii 1600 si 1750, se caracterizeaza prin opere de arta si arhitectura ornate din plin, decorative. Fantana se afla in Piazza di Piazza Navona din Roma.

Piazza Navona este una dintre cele mai celebre si poate cea mai frumoasa dintre numeroasele piete din Roma. Piazza Navona are nu mai putin de trei fantani absolut superbe, o alta atractie de aici fiind biserica in stil baroc, Sant’Agnese in Agone.

Piata a fost construita pe fostul stadion al lui Domitian, construit de acest imparat in anul 86 d.C. Stadionul care avea o arena mai mare decat cea de la Coloseum era folosit pentru festivitati si intreceri sportive. Faptul ca piata Navona a fost construita pe locul fostului stadion explica si forma ovala a acestei piete.

Stadionul a fost cunoscut sub numele de Circus Agonalis si se crede ca de-a lungul timpului, numele s-a schimbat in „in agone” si mai apoi in „navone” si in cele din urma in „navona”. In secolul al 15-lea stadionul a fost pavat pentru a da nastere pietei Navona, dar parti ale stadionului lui Domitian se pot inca vedea in zona pietei.

Principalul punct de atractie al pietei Navona il reprezinta cele trei fantani. Fantana centrala si cea mai mare dintre ele este Fontana dei Quattro Fiumi (fantana celor patru rauri). A fost construita intre 1647 si 1651 la cererea Papei Inocentiu al X-lea, iar proiectul i-a fost initial incredintat lui Borromini, dar in cele din urma s-a decis sa-i fie acordat rivalului sau, Bernini.Fantana are patru figuri, fiecare reprezentand un fluviu de pe cate un continent – Nilul, Gangele, Dunarea si Rio della Plata. Aceste statui se afla la baza unei pietre care sustine un obelisc, aflat initial la Circus Massenzio, in apropiere de Via Appia Antica.

Celelalte doua fantani din piata sunt Fontana di Nettuno – Fantana lui Neptun – si Fontana del Moro – Fantana Maurului. Fontana del Nettuno, cunoscuta si drept Calderari, a fost construita in 1576 de Giacomo Della Porta. Statuile, Neptun inconjurat de nimfele marii au fost adaugate in secolul al 19-lea. Giacomo Della Porta este  cel care a construit si Fantana Maurului, iar statuia centrala, un maur care tine in mana un delfin, o creatie a lui Bernini, a fost adaugata in secolul al 17-lea. Tritonii au fost adaugati si mai tarziu, .

O alta atractie a pietei Navona din Roma este biserica Sant’Agnese in Agone. Constructia sa a fost comandata de Papa Inocentiu al X-lea si construita pe locul unde, conform legendei, Sfanta Agnes a fost dezbracata la piele, dar in mod miraculos a fost salvata de rusine prin cresterea imediata a parului. Fatada bisericii in stil baroc a fost conceputa de Borromini, cel mai important rival al lui Bernini. Constructia a inceput la numai doi ani dupa ce a fost terminata Fontata dei Quattro Fiumi a lui Bernini, ce se afla chiar in fata cladirii. Biserica a fost finalizata in anul 1670.

Atatea am putut cuprinde în cele  şase zile pline , ştiu, ca să vezi tot  ce-ţi ofera Roma de văzut, nu-ti ajunge nici o lună.

Joi  dimineaţă am mai cheltuit ultimii bani şi am luat prînzul la o terasă aproape de hotel.Am servit cîteva mîncăruri specifice ca: pizza,   am gustat grapa, (pălinca lur ) o băutură cu  o aromă interesantă cam la 44 de grade, şi ceva bere fabricată la ei.

La patru şi jumătate am fost din nou la aeroport.După ce am trecut de controlul obişnuit şi am predat bagajele s-a întîmplat ceva neobişnuit.Ca din pămănt au apărut cîteva persoane, cu ecusoane speciale, care ne-au condus printr-o uşă, de unde ne-am urcat în nişte maşinuţe, aşa zise (papa mobile), în grupuri de cate  cinci persoane plus şoferiţele noastre de ocazie şi am  fost transportaţi astfel pînă la terminalul cursei de întoarcere la Cluj.

Zborul de întoarcere a fost  tot aşa de plăcut ca si cel de plecare.În aeroportul din oraşul de pe malul Someşului am fost aşteptatI din nou de un microbus, şi la ora trei am ajuns din nou acasă.

Atat am reuşit să vă relatez şi vouă  din mulţimea de informaţii primite de la dl. Profesor Albu şi din  impresiile trăite de mine cu ocazia  acestei  frumoase şi interesante excursii la Roma.