Excursie Transfagarasan-Transalpina

N-a trecut nici măcar un an de când nevăzătorii bihoreni au traversat de două ori în trei zile Carpaţii Meridionali, spre sud de la Sibiu pe Transfăgărăşan, întorcându‑se spre nord prin cea mai frumoasă trecere a Carpaţilor, Transalpina.

 

Şi cum flacăra dorinţei lor de drumeţie nu s-a stins, pe data de 9 iunie a anului curent îi găsim din nou adunaţi în piaţa 1 Decembrie (în aceeaşi atmosferă plăcută, plină de voie bună, specifică nevăzătorilor bihoreni), pregătiţi pentru a pleca într‑o nouă excursie.

Ca destinaţie a fost aleasă de această dată o veche dorinţă comună, şi anume: mănăstirile din Moldova. Adevărate capodopere, care te încarcă cu energie pozitivă și te trezesc la realitate, amintind adevărul istoric al străbunilor care au umplut cu lumina cunoaşterii aceste meleaguri de mit şi legendă şi pe care noi trebuie să le păstrăm cu sfinţenie pentru urmaşii noştri. Locuri minunate, locuri de vis, locuri sfinte, un muzeu de artă în aer liber.

 

Unii dintre noi am mai vizitat individual aceste meleaguri, alţii au citit despre ele, dar o excursie comună, cu prieteni şi colegi, are mereu vraja ei proprie. Câteva zile petrecute împreună îţi oferă şansa de a depăna şirul amintirilor, al evenimentelor trăite în celelalte drumeţii, la şcoală sau la locurile de muncă, condimentate cu cele mai năştruşnice întâmplări.

 

Cu inimile pline de speranţă, cu credinţa că şi de data aceasta am luat o decizie bună înscriindu‑ne în această excursie, alegând acest mod de a petrece timul liber într-o ambianţă plăcută tuturor, în acea dimineaţă însorită am pornit spre Cluj pe şoseaua E 60.

Primul popas, impus de necesități biologice dar şi de regulile de ciculație, l-am făcut la magazinul Metro de la intrarea în municipiul Cluj-Napoca.

Am continuat drumul în aceeaşi atmosferă de voie bună și ne-am oprit din nou, după oraşul Bistriţa, la popasul Livezilor, unde unii dintre noi au apelat la merindele de acasă, iar alţii au gustat preparatele locale nu prea gustoase, având parte şi de o servire care a lăsat de dorit.

Nu e destul că aştepţi mult, dar nici nu se respectă comenzile făcute.

Dar nu comentez mai mult, pentru că în sejurul nostru ne-am mai confruntat de două ori cu această lipsă de profesionalism. Plecând cu un gust amar de la aceasta locaţie (de nea Mitică), cum o vom păstra în amintirea noastră, la ora cinci am ajuns la prima destinaţie și ne-am cazat la Vatra Dornei.

După cazare am avut program liber până la cina care era cuprinsă în preţul excursiei (ca şi micul dejun în fiecare zi). Unii au rămas în preajma hotelului unde am fost cazaţi, petrecând timpul cu diverse preocupări, iar alţii am pornit să vizităm staţiunea.

Ştiu că locurile vizitate de noi în aceasta excursie vă sunt cunoscute multora dintre dumneavoastră. De aceea n-am să vă plictisesc cu descrierea lor, doar vă voi prezenta pe scurt câteva impresii trăite de noi şi obiectivele turistice vizitate şi prezentate de ghidul Puiu Vaicu, (un bun prieten al nevăzătorilor din Bihor), băiatul unei foste colege de la masaj din Băile Felix, plecată abia de şase ….. dintre noi, a cărei amintire o păstrăm şi astăzi în inimile noastre şi-i dorim şi cu această ocazie ca bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace.

În timpul scurt avut la dispoziţie ne-am plimbat prin staţiune şi am vizitat gara, centrul oraşului şi parcul central. La ora şapte şi jumătate ne-am reîntâlnit la autobuz, să ne dezinfectăm cu o pălincuță de acasă. Aici am fost vizitat de câțiva colegi, am ciocnit și cu ei un păhărel şi ne-am adus aminte de evenimente petrecute împreună în trecut.

La ora opt am intrat în restaurant şi am servit o cină moldovenească bună şi gustoasă, într‑o  atmosferă de bună dispoziţie susţinută de orchestra localului, care ne-a încântat cu muzica specifică zonei.

Dimineața, după micul dejun, am continuat drumul prin localităţile Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi am ajuns la mănăstirea Voroneţ.

Precum bine ştiţi, Mănăstirea Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneţ, astăzi cartier al oraşului Gura Humorului. Aici am zăbovit mai mult de o oră şi jumătate vizitând această frumoasă aşezare sfântă. Așa cum v-am promis de la început, n-am să ocup paginile revistei cu descrierea  acestor mănăstiri, prea cunoscute de cititorii acestei publicaţii. Cu inimile pline de emoţia pe care o trăieşti ori de câte ori poposeşti la Voroneţ, am continuat drumul spre Mănăstirea Agapia trecând prin oraşul Tîrgu Neamţ.

După ce am vizitat şi această mănăstire, ne-am îndreptat către ultimul obiectiv trecut în agenda nostră pentru această zi, şi anume Văratic. Această mănăstire se afla în restaurare, biserica era plină de schele, așa că vizita ne-a luat mai puţin timp și am ascultat pe scurt istoria mănăstirii de la ghidul nostru:

 

Mănăstirea este un ansamblu monahal alcătuit din 3 biserici, cea mare având hramul la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. În jurul anului 1800, Maica Olimpiana, fiica unui preot din Iași, ajutată de donațiile oamenilor, a construit aceasta mănăstire. Apoi mănăstirea a avut soarta vitregă a mai multor mănăstiri ale vremii, fiind cotropită, jefuită, incendiată și distrusă de către turci. Multe călugarițe au fost izgonite sau ucise.

Încet-încet, mănăstirea a fost refăcută. Astăzi este o mănăstire semeaţă, vizitată de foarte mulţi turişti din ţară şi de peste hotare. Este înconjurată de o mulţime de brăduleţi subţiri şi înalţi, asemănători chiparoşilor din Grecia. Abia dacă o poţi fotografia, doar cele două turnuri se pot zări din cauza brazilor înalţi. De jur împrejur sunt alei din piatră de munte, cu multe flori de toamnă. În incinta mănăstirii se află și o fântână veche, cu apă potabilă. Undeva, într‑un loc mai retras, sunt câteva morminte ale ctitorilor.

În rest, multă verdeață: pomi, flori, gazon, etc. Câteva băncuțe de lemn, așezate într-un loc umbros, sunt foarte utile pentru odihna pelerinilor.

 

De jur împrejur sunt chiliile albe și cochete, încărcate de flori la ferestre. Chiar și pe treptele de la intrarea în chilii sunt așezate ghivece de flori multicolore! Măicuțele harnice lucreză în atelierele mănăstirii, țesând covoare, veșminte bisericești sau pregătind șerbeturi, siropuri, dulcețuri și alte bunătăți pentru iarnă. În curte mai există și un Muzeu de Artă veche bisericească, în care sunt păstrate manuscrise vechi, icoane, veșminte și alte obiecte religioase vechi, de mare importanță istorică.

 

Unii dintre noi ne-am recules la mormântul Veronicăi Miclea, mormânt care se află în incinta mănăstirii şi am ascultat pentru a nu ştiu câta oară acele versuri de pe crucea ei, de data asta citite de Puiu, ghidul nostru, versuri pe care le trec şi aici, lăsând redactorul revistei să decidă dacă să le lase să le citiţi şi voi:

 

„Și pulbere, țărână din tine s-a alege,

Căci asta e a lumii nestrămutată lege;

Nimicul te aduce, nimicul te reia,

Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea!”

 

Cu toţii am rămas câteva clipe în fața mormântului ei, am spus o rugăciune și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să ajungem din nou aici.

Fiind ora mesei, am căutat o terasă în localitate, am luat prânzul și, spre mulţumirea tuturor, am găsit mâncăruri gustoase şi un personal foarte amabil.

După această pauză am contimuat drumul spre a doua locaţie de cazare la hotelul Turism din Lacul Roşu, trecând prin oraşul Piatra Neamţ şi străbătând cheile Bicazului, o frumuseţe fără pereche creată de natură şi de om. Emoţiile transmise de cei care mai vedeau le-am trăit din plin şi noi, nevăzătorii, mai ales după ce am aflat că şoferul nostru abia împlinise 25 de ani. Părăsind Bicazul, nu peste mult timp am ajuns la hotel. După cazare şi cină ne-am plimbat o oră la lac, după care, obosiţi de programul destul de încărcat al zilei, în răcoarea nopţii am tras un pui de un somn odihnitor.

Dimineaţa ne-a aşteptat un mic dejun foarte slab, având ca fel principal omletă rece, la fel ca mâncarea de la cină, servită cu o „amabilitate” care n-ar avea ce căuta în turismul românesc.

După aceea am predat camerele am şi pornit rapid spre Sovata, ultima destinație din această excursie.

Lăsând în urma noastră oraşul Gheorgheni, am făcut o pauză la popasul Bucin, am inspirat aerul curat al munţilor acoperiţi de brazi, am continuat drumul către Praid. De aici ne-am abătut de la drum vreo zece km. Am vizitat localitatea Corund, am parcat în centru şi am intrat în magazinele cu obiecte ceramice renumite şi cunoscute în toată lumea. Am făcut mici cumpărături şi la ora 13 am ajuns la Sovata. La hotelul Hefaistos am fost aşteptaţi de o veche cunoştinţă bună şi prietenă a nevăzătorilor, şefa de recepţie Marinela. După cazare programul a fost la alegerea fiecăruia, aşa că unii au servit masa la hotel, alţii au plecat în staţiune. Numai la ora şapte ne-am adunat din nou, de data aceasta pe terasa hotelului, la obişnuita noastră întâlnire, unde am servit apă sfinţită oferită de organizatorii acestei frumoase excursii.

După cină am mai stat la poveşti, mai ales că şi aici am fost vizitat de colegii din Sovata. Dimineaţa, după micul dejun, am mai făcut mici sau mari cumpărături, şi la ora 12 am pornit spre Oradea.Vreau să menţionez că atât mâncărurile cât şi calitatea tuturor serviciilor de la acest hotel au fost ireproşabile, cu un personal amabil, calificat şi cu o deosebită atenţie faţă de persoanele cu handicap. Vă mulţumim şi nu vă vom uita.

 

Închei relatarea cu concluzia că din nou am avut parte de o excursie reuşită. Cu toţii ne-am simţit bine, atât de bine încât anunţul preşedintelui că mai intenţionează să organizeze o ieşire de patru zile la Viena a fost primit cu entuziasm şi urale. Reuşita acestei excursii s-a datorat şi înaltei calificări profesionale a ghidului, dar şi a conducătorului autobuzului care, în apropiere de Oradea, ne-a făcut o ultimă mărturisire: „Aceasta a fost prima mea cursă în afara judeţului care a fost primită cu aplauze”. Preşedintele, amintindu-și că şi în excursia din anul trecut a fost delegat un şofer tânăr, a spus: „Se vede că firma dumneavostră cu noi face botezul tinerilor șoferi”.

Voi reveni cu relatări de la următoarele excursii organizate de asociaţia nevăzătorilor Bihor‑Sălaj.

facebookmail