Toate drumurile duc la Roma

 

Credeţi, sau nu credeţi, dar Bihorenii  sau fost  din nou pe drum, mai bine zis, ş-au luat zborul.Şi ce credeţi? Unde? La Roma! Exact, cum bine cunoscutul proverb zice: Toate drumurile duc la Roma.

Pe data de 26 aprilie la ora 11.00  un grup de nevăzători de la filiala Bihor-Sălaj s-au întâlnit la Clubul Filialei, de unde cu un microbus au pornit spre aeroportul din Cluj.Aici au fost aşteptaţi  de coegii lor din Sovata  şi de alţi doi colegi de la Filiala Dîmboviţa. După formalităţile obisnuite ne-am înbarcat într-unul dintre avioanele a Companiei Wizz Air.Cu toţii erau bine dispuşi, dar şi cu semnele unor emoţii ascunse la unii, sau vizibile la altii.

Pasărea metalică cu cele 185 de persoane la bord, ocupând toate locurile existente, s-a ridicat încet la 11.000 m. inălţime, unde temperatura era de 59 grade celsius. După mai putin de doua ore de zbor ,  un zbor extrem de lin, am aterizat la Aeroportul Fiumicino  din Roma.

Aici am fost aşteptaţi de un microbus cu care ne-am dus direct la     Hotelul Metro. Gupul de 22 de persoane, a fost însoţit şi de data asta, de Dl Prof. Victor Albu ,o veche cunoştinţă a noastră de la o excursie din anul trecut, despre care v-am informat în paginile revistei la vremea respectivă.

La cazare, nu am întâmpinat probleme deosebite, nici probleme de comunicare (pe lăngă că d-l. profesor vorbeşte bine italiana  în ajutorul nostru au sarit şi doi concetaţeni ( Nicu din Focsani şi Mariana din Ploiesti).În toată perioada petrecută la hotel ne-am bucurat de ajutorul şi prietenia acestori români.Da, români, trăind departe de tara nu numai din dorinţa de aventură sau din plăcerea de a călători, ci mai ales  din dorinţa de a căştiga mai usor o pâine sau de a realiza mai mult decat li se ofera in tara lor. Când îi întâlneşti nu poţi să nu observi câteva picături de lacrimi ascunse la auzul limbii lor materne. Muncesc iar gândurile lor zboară către cei dragi de acasă.Da, aşa a fost  cu prietenii noştrii care ne-au ajutat la cazare şi fiind destul de târziu, după ce am preluat camerele şi ne-am reînprospătat, a urmat obişnuitul program, pe care l-am repetat seară de seară, cât am stat la Roma, după ce ne intorceam obositi din oraş. Unele camere având intrarea direct din curte, scoteam scaunele şi ceream câteva mese, stăteam la poveşti, despre cele vizitate, unii jucând cărţi sau şah, bine înţeles degustând si vinurile italienesti.Da, în sfârşit eram la Roma!.

Ştiu că mulţi dintre voi aţi fost la Roma,  cu toţii aţi învăţat şi aţi citit despre Roma, asa ca n-am  prea multe noutăţi să vă scriu.Mă rezum doar la câteva impresii despre cele vizitate de catre noi. Călcând pe urmele împăraţilor şi ale sfinţilor, descoperiţi monumentele şi bisericile care au făcut din Roma capitala Italiei şi a lumii antice.

Lordul Byron a numit Roma: oraşul sufletului. A fost doar o hiperbolă poetică probabil, dar imaginea încă mai evocă amintiri vizitatorilor oraşului. Deşi mai puţin eficient şi sofisticat decât Milano, mai puţin pitoresc si mai bine conservat decât Florenţa sau Veneţia,  Roma rămâne, după cum spunea Thomas Hardy, cel mai de seamă oraş al timpului. Mai mult decât oricare alt oraş, Roma ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, nimicnicia noastră (Byron) şi fragilitatea acestei lumi.

Orasul a fost  creat oficial 21 aprilie 753   înaintea erei noastre. Legenda spune că cei doi fraţi Remus şi Romulus au  fost găsiţi de lupoica pe Colina Palatin, şi săpăturile arhelologice atestă aici cele mai vechi ziduri. Roma a fost construită pe cele şapte coline, de aceea, ca prima formă de administraţie a fost regatul, condus de şapte regi.

Cele mai importante dintre ele sunt: palatino, aventino, quvelequirinale, celiolo esquilino, opio cispioi fagutale, colle campidoglio. Oraşul este traversat de rîul Tibru. Nenumăratele obiective turistice antice existente fac posibil faptul ca  o mare parte din veniturile oraşului sa provina din turism. Chiar dacă ne aflam aici înainte de sezonul turistic, în turul obiectivelor vizitate de noi, ne-am simţit ca la Babilon. Parca ar fi fost adunate acolo toate  poparele lumii, vorbind toate limbile pamantului.

Pe 27 mai, într-o dimineaţă însorită, după micul dejun, am pornit spre primul obiectiv trecut în programul nostru, să vizităm Colosseumul. Hotelul Metro, cum arată şi numele, să afla la nici o sută de metri de staţia de metrou, de unde porneam în fiecare zi spre destinaţiile noastre. Altfel,abonamentul de o săptămînă, la preţul de 16 euro,  ne-a permis să călătorim cu oricare din mijloacele de transport ale capitalei chiar şi cu trenurile cu interes local. După o călătorie de 40 de minute, am coborît la staţia Colosseum. Traversând uriaşa piaţa Colosseum, ne-am regrupat, am ascultat o scurtă prezentare despre edificiul din faţa noastră. Am urcat scările până la nivelul de mijloc permis vizitatorilor la aceea oră. Vă amintesc câte ceva despre imensa construcţie reparată şi conservată pentru viitor. De citit, am mai citit despre acest monument antic, dar realitatea te impresionează cu totul altfel.

Colosseumul este probabil cea mai impresionanta cladire din Imperiul Roman. Cunoscuta iniţial drept Amfiteatrul Flavian, era cea mai mare cladire din epoca. Monumentala structura a devenit o ruina, dar chiar si asa astazi este o atractie impozanta si frumoasa.

Imparatul Vespasian, fondatorul dinastiei flaviene, a inceput construcţia Colosseumului in anul 72 d.Hr. A fost terminat in anul 80 d.Hr., la un an dupa moartea lui Vespasian. Uriaşul amfiteatru a fost construit pe locul unui lac artificial, parte a uriasului parc al lui Nero din centrul Romei, care includea si Casa de Aur (Domus Aurea) si statuia lui Colos din apropiere. Uriasa statuie a lui Nero i-a dat cladirii actualul sau nume.

Clădirea eliptică este imensă, masurand 188 de metri pe 156 de metri, cu o inălţime de peste 48 de metri. Colosseumul poate gazdui 55.000 de spectatori, care pot intra in cladire prin 80 de intrari.Deasupra solului se afla patru etaje, cel mai de sus continand locuri pentru clasele inferioare si pentru femei. Cel mai de jos era rezervat pentru cetăţenii de seama. Sub pământ se aflau camere cu dispozitive mecanice şi cuşti cu animale sălbatice. Cuştile puteau fi ridicate, permitând animalelor să apară în mijlocul arenei.

Colosseumul era acoperit cu o prelată uriaşă numită velarium. Aceasta proteja spectatorii de soare. Era prinsă de stâlpi uriaşi în vârful Colosseumului şi ancorată de pământ cu frânghii groase. O echipă de aproximativ 1.000 de oameni era necesară ca să monteze prelata.Colosseumul era destinat ca să distreze publicul prin jocuri gratuite. Aceste jocuri erau un simbol al prestigiului si al puterii si reprezentau o modalitate prin care împăratul işi sporea popularitatea. Jocurile erau se intindeau pe o zi întreaga, sau chiar câteva zile la rând. Acestea incepeau de obicei cu acte comice şi expoziţii de animale exotice şi se terminau cu lupte, până la moarte, între animale şi gladiatori sau doar între gladiatori. Luptătorii erau de obicei sclavi, prizonieri de razboi sau criminali condamnaţi. Uneori luau parte la acţiune si romani liberi si chiar impăraţi.

Titus, succesorul lui Vespasian, a ţinut jocuri de 100 de zile pentru a marca inaugurarea cladirii în anul 80 d.Hr. În cadrul procesiunii, au fost măcelărite in jur de 9.000 de animale sălbatice.

Partea sudică a Colosseumului a fost distrusă de un cutremur în anul 847. Părţi din clădire – inclusiv fatada de marmură – au fost folosite la construirea altor monumente, mai târziu, printre care si Bazilica Sf. Petru.

În anul 107 d.Hr., se spune că împăratul Traian şi-a sărbătorit victoriile din Dacia, prin concursuri cu 11.000 de animale si 10.000 de gladiatori timp de  123 de zile.

Se estimează că jocurile desfăşurate in Colosseum timp de sute de ani au luat vieţile a aproximativ 50.000 de oameni şi a peste un milion de animale sălbatice.

            Lăsând în urma noastră Colosseumul, ne-am îndreptat pe jos spre Forul Roman.

Din păcate, foarte multe obiective, nici aici, nu e pot fi atinse, fiind protejate. Nebeneficiind de acea placere a atingerii directe, ne-am mulţumint cu  atmosfera creată de explicaţiile bogate al d-lui. profesor, din care vă redau şi dumneavoastra un scurt rezumat.

             Mergând spre Forul Roman am trecut pe lângă Dealul Palatin (Palatino)

Cu un trecut ce datează cu mult înaintea orasului în sine, dealul Palatin ocupă un rol important în istoria Romei. Dealul Palatin este cel mai important dintre cele şapte coline ale Cetaţii Eterne. Situat între obiective turistice ca : Circus Maximus, Colosseum şi Forumul Roman, dovezile săpaturilor arheologice demonstrează că dealul era locuit încă din secolul 10 I.C.

Dealul are o legatură puternică cu mitologia romana. Se spune că pe dealul Palatin, gemenii Romulus si Remus au fost găsiţi de catre lupoaica, care i-a crescut, şi ca acesta a fost, în cele din urmă, locul în care Romulus s-a decis sa construiască oraşul. Se poate spune că de pe acest deal a pornit Imperiul Roman.

În era Romei Republicane, dealul Palatin devenise deja o zona unde locuiau cei mai de seama cetateni ai urbei, in principal datorita privelistilor superbe ce puteau fi vazute de aici. Augustus, Cicero sau Marcus Antonius, toti aveau casele pe acest deal. Mai tarziu, imparatii romani si-au construit domeniile aici si la un moment dat, intregul deal era acoperit de palate imperiale.
In Evul Mediu au fost construite pe dealul Palatin biserici si manastiri.Istoricii sustin ca in trecut se credea ca aerul era mai curat pe culmea dealului, si ca cei care locuiau pe Palatino aveau sanse mult mai mici sa se imbolnaveasca, spre deosebire de clasa muncitoare, care respira aerul  mai putin curat de la baza dealului.
In partea de nord vest a dealului Palatin se gasesc ruinele palatului lui Tiberius (palatul lui Caligula) construit in primul secol al erei noastre. Nu a mai ramas mare lucru din el, de cand cardinalul Allessandro Farnese a cumparat dealul in anul 1550 si a decis construirea unei gradini peste vechile ruine. Gradina a fost prima gradina botanica din Europa si avea multe plante foarte rare. Gradina era legata de Forumul Roman prin mai multe randuri de trepte.

Mergînd mai departe am trecut  lîngă  Arcul de Triumf a lui Constantin. Acesta a fost inaugurat in  anul 315 după Iisus Christos si este dedicat victoriei Imparatului Constantin asupra rivalului său Maxentiu în bătălia de la Ponte Milvio.  Acela a fost momentul în care Constantin a pus capăt persecuțiilor împotriva crestinilor.

Am ajuns încet şi la Forum Romanum care  era centrul vietii in Roma imperiala, lucru relevat de multe ramasite ale arcelor triumfale, templelor si bazilicelor.

Pana in anul 509 i.Hr., cand Roma a devenit republica, orasul a fost condus de dinastia etrusca a Tarquinilor. Ei au construit un canal, ‘Cloaca Maxima’, pentru a drena apa din mlastinile existente  intre dealurile : Palatin, Capitoliu si Esquilin catre raul Tibru. Inca de atunci, zona a fost centrul de activitate din Roma.Era locul primului forum. Aici erau tinute procesiuni triumfale, alegeri si aici se intrunea Senatul.

Astăzi forumul, cunoscut drept Forum Romanum, poate arata ca o colectie dezordonata de ruine pentru neinitiati, insa cu putina imaginatie, puteti vedea imperiul roman prinzand viata in acest loc. Ramasitele multor cladiri din diferite perioade sunt vizibile. Forumul a fost umplut cu temple, bazilici si arcuri triumfale.

In forum au fost construite trei arcuri triumfale. Acestea erau folosite de imparati pentru a-si comemora victoriile. Exista foarte putine ramasite din primul arc, construit de catre Augustus in anul 29 i.Hr. Arcul lui Titus, construit in anul 81 d.Hr, comemoreaza victoria din Razboiul Evreiesc. Este localizat pe Via Sacra, in partea estica a forumului. La celalalt capat al forumului, langa colina Capitolina se afla Arcul lui Septimius Severus. A fost ridicat in anul 203 d.Hr. pentru a aminti de victoria asupra persilor.

Curia era locul unde se intrunea Senatul. Cladirea dreptunghiulara din caramida putea gazdui pana la 200 de senatori.

Curia originala a fost construita de al treilea rege al Romei (desi in alt loc). A ars de patru ori, intai in anul 80 d.Hr., insa a fost reconstruita de fiecare data. Dupa incendiul din anul 53 i.Hr., Caesar a mutat Curia in Forum Romanum. Cladirea actuala a fost ridicata in anul 283 d.Hr. de catre Diocletian. In secolul VII, Curia a fost transformata in biserica, insa din fericire cladirea a ramas intacta.

Primul templu al lui Saturn a fost construit in ultimii ani ai regatului etrusc. A fost inaugurat la inceputul republicii, in anul 497 i.Hr. Ruinele actuale dateaza din 42 i.Hr. Templul a fost utilizat ca trezorerie a statului (Aerarium). De asemenea, gazduia afisele legiunilor si hotararile senatoriale.

In anul 20 i.Hr., o coloana inalta, Milliarum Aureum, a fost plasata in fata templului de catre imparatul Augustus. Toate distantele din Roma erau masurate pornind de la aceasta coloana.

Templul lui Vespasian si Titus

Constructia templului a inceput in secolul I d.Hr. de catre Titus, in onoarea tatalui sau deificat Vespasian.?Imparatul Domitian, fratele lui Titus si succesor al acestuia, a completat structura, acum dedicata atat lui Titus, cat si lui Vespasian. Templul avea un plan hexagonal, cu o mare cella (sanctuar) cu statuile celor doi imparati.

Templul lui Castor si Pollux

Doar trei stalpi au ramas din Templul lui Castor si Pollux. Templul original a fost construit in anul 484 i.Hr., iar ruinele actuale dateaza de la ultima sa reconstructie, in anul 6 d.Hr. Templul a fost ridicat de catre dictatorul roman Postumius care a jurat sa construiasca templul daca armata sa il va infrange pe regele Tarquin, care condusese inainte Roma. Potrivit legendei, Castor si Pollux, frati gemeni mitologici, au ajutat armata romana sa castige si au anuntat victoria in forum.

Templul lui Antoninus si al Faustinei a fost construit in anul 141 d.Hr. de catre imparatul Antoninus Pius, in onoarea sotiei sale decedate, Faustina. La douazeci de ani dupa moartea imparatului, templul a fost rededicat atat lui Antoninus cat si Faustinei. In secolul VII, templul a fost transformat in Biserica lui San Lorenzo din Miranda. Biserica a fost refacuta in 1601.Santurile adanci din coloanele de marmura sunt puse pe seama incercarilor de a le darama.Garzile au ars coloanele, insa din fericire nu le-au deteriorat.

Bazilica Iulia

In anul 54 i.Hr., Julius Caesar a inceput construirea Bazilicii Iulia, o cladire folosita ca scaun al centumviri-lor, o curte de jurisdictie civila unde magistratii tineau procese. Cladirea mare, de 101 de metri lungime si 49 latime, a fost distrusa de foc in anul 9 i.Hr., insa a fost reconstruita cativa ani mai tarziu. Dupa caderea Romei, bazilica a fost desfiintata. Astazi nu a ramas mult din ea, insa puteti vedea inca planurile etajelor.

Bazilica Aemilia este cea mai veche bazilica din forum, construita initial in anul 179 i.Hr. de catre consulii Marcus Aemilius Lepidus si Marcus Fulvius Nobilor. Scopul construirii bazilicii a fost de a asigura un adapost, astfel incat multe dintre afacerile si administrarile care aveau loc afara sa fie purtate inauntru, in caz de vreme rea. A fost modificata ultima data in anul 22 d.Hr.  La acea vreme, marea sala din marmura, cu patru coridoare, incorpora cateva magazine publice (tabernae). Bazilica a fost distrusa de un incendiu in timpul asediului Romei de catre vizigoti in anul 410 d.Hr.

Templul Vestei

Templul circular al Vestei dateaza inca din secolul IV i.Hr

Templul lui Divus Romulus

Vis-a-vis de Casa Fecioarelor Vestale se afla Templul lui Romulus, construit in secolul IV d.Hr. Cladirea este aproape in intregime intacta datorita incorporarii sale in Biserica Santi Cosma e Damiano. Marea usa din bronz este originala.Exista inca o disputa legata de persoana caruia ii era dedicat templul. Deocamdata, se presupune ca acest templu a fost dedicat fiului lui Maxentius, care a murit de tanar in 307 i.Hr.
Bazilica lui Maxentius

Constructia ultimei dintre cele mai mari bazilici a fost inceputa de imparatul Maxentius in 308 d.Hr.,dupa infrangerea sa de catre Constantin in timpul faimoasei batalii de la Podul Milvian din 312 d.Hr., bazilica a fost terminata de Constantin.

Bazilica masura 100 de metri pe 65 si avea o inaltime impresionanta de 35 de metri. Consta intr-o nava centrala mare, cu coloane enorme corintice si doua coridoare mai mici. O coloana a fost mutata in 1614 in piata Santa Maria Maggiore. O statuie inalta de 12 metri a lui Constantin, din marmura si lemn, ocupa partea vestica a bazilicii. Parti din statuie se gasesc acum in curtea Palazzo dei Conservatori, din cadrul Muzeelor Capitoline.Şi altele.
Coloana lui Phocas

Aceasta coloana de 13,5 metri inaltime este cea mai recenta din forum. Nu a facut parte din nici un templu, insa este un monument construit in anul 608 d.Hr. in onoarea imparatului bizantin Phocas, care tocmai vizitase Roma.

Alte ramasite

La Forum Romanum se mai pot gasi si alte ramasite ale altor structuri, printre ele numarandu-se Sacellum-ul de la Cloacina lui Venus, Porticus Deorum Consentium, arca de la Actium, Regia, Templul lui Divus Julius – construit de Augustus in onoarea lui Julius Caesar – si Templul lui Concord.

            După a pauză de jumatate de  oră a urmat vizitarea ultimului obiectiv din această zi, Columna lui Traian, îngrădita şi ea cu un gard inalt.

Columna lui Traian a fost ridicata intre anii 106-113 d.C. pentru a onora victoriile imparatului Traian in Dacia. Aceasta columna era situata in Forumul lui Traian (forum ce abia fusese inaugurat in acele vremuri) si inconjurata de cladiri.

O spirala de reliefuri este gravata de jur imprejurul coloanei. Banda de reliefuri are o lungime de peste 180 de metri iar latimea sa variaza de la 60 de cm jos pana la 120 de cm in varf. Pe columna exista peste 2000 de personaje, gravate in scene ce descriu povestea celor doua razboaie romane din Dacia dintre 101-102 si 105-106. Scenele incep cu soldati romani care se pregatesc pentru razboi si se termina cu dacii alungati de pe taramul lor de bastina. Columna lui Traian este formata din 29 de piese de marmura alba, cea mai mare dintre ele cantarind aproape 77 de tone. Basoreliefurile nu au fost mereu albe.Initial acestea au fost poleite si ca multe alte monumente romane divers colorate.
Initial, o statuie a unui vultur se gasea in varful coloanei, dar dupa moartea lui Traian, aceasta a fost inlocuita cu o statuie inalta de peste 6 metri a imparatului. Cenusa lui Traian si mai tarziu a sotiei acestuia Plotina, au fost depuse la baza coloanei. In 1587 statuia a fost din nou inlocuita, de data aceasta cu una a Sfantului Petru.

A fost o zi grea, obositoare, opt ore de umblat pe jos. În preajma acestor obiective turistice, nu găseşi un parc,o banca pe care sa te asezi sau o terasă unde să te răcoresti, doar cate o bordură sau marginea unui gard îţi oferă cîte un loc de odihnă dacă esti norocos  şi-L găseşti liber. Cina, nefiind inclusa în preţul excursiei, am servit-o fiecare după pofta şi buzunarul propriu.

Pe 28 dimineaţa ne-am întîlnit din nou la micul dejun, care era identic cu cel din  prima zi.Era un fel de bufet suedez,  pe care  mai de greabă l-aş numi ,,autoservire”, oferta fiind foarte săracă: ceai, gem, unt, pîine şi cafea.

Şi asta s-a repetat în fiecare dimineaţă(  Noroc cu cele de acasă) .

Pe semne că Italienii nu consumă brînzeturi, mezeluri, sau caşcaval, de aceea sînt aşa de slabi.

După aceasta mic dejun, (cum şi numele spune),  am pornit spre bazilica Sf. Petru. Roma. Roma, tu fosta capitala a lumii,  m-ai decepţionat la prima vedere:străzile tale sunt murdare, hîrtiile aruncate peste tot, te impiedici de flacoane goale, urmele cîinilor se vad peste tot.În metroul, cu care ne-am deplasat şi în dimineaţa aceasta nu poti sa-ţi auzi propria voce, toţi vorbesc deodată şi foarte tare.Parcă toată lumea s-ar certa cu toată lumea.Ei da ,dar  nu pentru asta santem noi acum aici, obiectivul principal de vizitat  pentru  astăzi, este , cum v-am mai spus bazilica Sf. Petru din Vatican.Dar mai întîi sa spun cîteva  cuvinte  despre Vatican, unde se află aceasta clădire.

Vatican:

Este reşedinţa papilor, din 1377.Se poate spune , că nu a fost papă care se nu fi contribuit la, promovarea   grandoarei şi prestigiului , făcînd din aceasta colina sacra sediul tot mai demn de părintele suprem al bisericii catolice.

Pe Jilţul lui Sf.Petru s-au  aşezat, neînrerupt,  pe rand, 264 de papi, mult dintre ei martiri şi sfinţi.Din 11 februarie 1929 Vaticanul  s-a  constituit stat independent cu numele de Oraş al Vaticanului în virtutea papelor laterane.

Si acum sa vizităm împreună Basilica Sf Petru ,care se găseşte  peste raul Tibru, la vest de centrul orasului Roma.Aceasta cladire mareata este centrul crestinismului. Opulenta interiorului sau sta marturie pentru bogatia bisericii catolice din secolul al XVI-lea. Imparatul Constantin, primul imparat crestin al Romei, a ordonat construirea Basilicii Sf. Petru pe dealul Vaticanului. Locatia a fost aleasa simbolic, pe locul in care Sfantul Petru, unul dintre apostoli, a fost ingropat in anul 64 d. Ch. Un mic altar exista deja in locul respectiv, dar acesta a fost inlocuit cu biserica, care a fost finalizata in anul 349 d.Ch.

La jumatatea secolului al XV-lea basilica se afla in ruina si Papa Nicolae al V-lea a ordonat restaurarea si largirea bisericii conform unui plan al lui Bernardo Rossellino. Dupa moartea acestui papa, lucrarile au fost oprite. In 1506, Papa Iulian al II-lea a pus piatra de temelie a unei noi basilici ce urma sa fie cea mai mare din lume. Papa Iulian al II-lea l-a numit pe Donato Bramante drept arhitect sef al noii Basilici. In 1547 Michelangelo i-a luat locul lui Bramante. Acesta a proiectat domul impunator si a modificat cateva dintre planurile initiale. Michelangelo a murit in 1624, cu doi ani inainte de terminarea domului. In 1626, basilica a fost inaugurata si de atunci biserica a fost centrul crestinismului, atragand pelerini din toate colturile lumii.Cladirea in sine este foarte impresionanta. Cea mai mare biserica din lume are un naos lung de 218 metri. Domul Basilicii Sf. Petru, proiectat de Michelangelo, este cel mai mare dom din lume, avand 42 de metri in diametru si o inaltime de 138 de metri. Interiorul, care are nu mai putin de 45 de altare, este decorat de lucrarile multor artisti faimosi. Unele dintre cele mai importante lucrari din biserica sunt “Pieta” de Michelangelo, altarul papal de Bernini, Tronul Sfantului Petru tot de Bernini si Monumentul Stuarzilor de catre Canova. Biserica se poate vizita gratuit, in fiecare zi, cu conditia ca turistii sa aiba o tinuta  decenta.

Se poate vizita de asemenea si domul, unde intrarea nu mai este gratuita, dar costul acesteia merita din plin. Exista doua optiuni: un lift sau scari. A doua alternativa este ceva mai ieftina. Liftul duce turistii la baza domului de unde o scara in spirala duce pana in varf. De acolo poate fi admirata o priveliste absolut splendida a Romei si a Pietei San Pietro.Noi am ales prima varianta, la lift obţinînd gratuitatea, în schimb cele 343 de trepte a scării spirale, ne-a pus muşchii la încercare, mai ales coborîrea.

După întîlnirea cu colegii, din Piaţa Sf. Petru, unde ne-au asteptat,  am pornit spre Via di Corso, bineînţeles din nou pe jos, trecînd lîngă Castelul Sant Angelo.Nu puteam să nu intrăm şi aici.Lucru care  poate  fi foarte   usor de recunoscut si astazi, constructia a fost ridicata initial pentru a indeplini rolul de mausoleu, de catre Imparatul Adrian in anul 128 d.H., ulterior fiind transformata in fortareata pentru papi, in secolul VI d.H. In anul 590 Papa Grigore a avut o viziune cu un inger care prevestea sfarsitul epidemiei de holera. In 1277 castelul a fost legat de Vatican printr-un zid si o trecere, adesea utilizata de papi pentru a se refugia.

In timpul atacului asupra Romei din secolul XVI initiat de catre Carol al V-lea, sute de oameni au avut adapost in fortareata, timp de luni de zile. La nivelurile superioare se afla Sala Paolina si Camera lui Perseu si cea a lui Amor si Psyche, cele din urma avand frize realizate de Periono del Vlaga. Terasa, imortalizata de catre Puccini in opera sa Tosca, ofera o priveliste minunata asupra Romei.

De aici am continuat drumul pe Via Del Corso, trecand langă palatul justiţiei, o clădire cu  o arhitectură deosebită, ajungînd la Altarul Păcii a lui Augustus finalizat în anul 9 î.hr.

Aici am zăbovit treizeci de minute, puţin ne-am odihnit, după care am continuat drumul pe malul Tibrului pînă la Piata Spaniei (Piazza di Spagna).

Piata Spaniei este unul dintre cele mai populare locuri din Roma si in acelasi timp un loc foarte placut ochiului. Combinatia unor scari monumentale – celebrele trepte spaniole cu un obelisc si o biserica atrag o multime de fotografi si turisti in aceasta piata.
In Piata Spaniei se gaseste o biserica franceza (Trinita dei Monti), in varful unui deal, unde se poate ajunge urcand pe o scara foarte lunga, cunoscuta sub numele de Scalinata della Trinita dei Monti sau Treptele Spaniole. Ideea de a lega biserica de piata a aparut in secolul al XVII-lea, cand francezii au proiectat si o statuie a Regelui Ludovic al XIV-lea la capatul scarilor. Opozitia papala a facut ca planurile sa fie amanate pana in 1723, cand treptele monumentale au fost construite fara statuia regelui. Papa l-a angajat pe arhitectul italian Francesco de Sanctis care a prezentat un proiect care a multumit atat papalitatea cat si pe francezi.

Scara foarte eleganta este formata din 137 de trepte impartite in 12 sectoare diferite. Scara este deosebit de frumoasa in luna mai cand este decorata cu azalee. Treptele sunt in general foarte aglomerate, atrag atat turisti cat si localnici care le folosesc ca loc de intalnire.
La baza Treptelor Spaniole se gaseste Piazza di Spagna. Piata lunga si triunghiulara este numita dupa ambasada Spaniei pe langa Papa de la Roma. In secolul al XVII-lea zona din jurul ambasadei era chiar considerata teritoriu spaniol.
La sfarsitul treptelor se gaseste Fontana della Barcaccia, o fantana sobra comandata de Papa Urban al VIII-lea si proiectata de Gian Lorenzo Bernini. Design-ul, o mica barca, a fost inspirat de iesirea din matca a raului Tibru din anul 1598, cand o mica barca a ramas aici dupa ceapeles-auretras.

Trinita Dei Monti

Aceasta este o biserica franceza, foarte frumoasa, situata pe un deal in apropierea unei mici piatete numita tot Piata Trinita dei Monti. De aici turistii se pot bucura de o foarte frumoasa priveliste asupra orasului Roma. La sfarsitul secolului 15, numai o mica capela exista pe acest deal. In 1495 Regele Frantei, Ludovic al XII-lea, a poruncit ridicarea unei noi biserici in locul  capelei. Constructia a inceput in anul 1502 si s-a prelungit pentru mai multe decenii. A fost finalizata de Papa Sistus al V-lea in anul 1585. Biserica gotica cu o fatada renascentista are doua turnuri cu clopote. In interior mai multe picturi decoreaza diferitele capele. Printre ele se gasesc si doua lucrari ale lui Daniele da Volterra, un elev al lui Michelangelo. Localizarea sa in apropierea Treptelor Spaniole fac din aceasta biserica un obiectiv turistic important din Roma. Obeliscul din fata bisericii a fost initial plasat in Gradinile lui Sallus. In 1788 a fost mutat la cererea Papei Pius al VI-lea. Hieroglifele de pe obelisc au fost copiate de pe obeliscul din Piazza del Popolo.
In partea sud-estica a pietei se gaseste Colonna dell’Immacolata. Aceasta a fost ridicata in anul 1857 pentru a celebra dogma conceperii imaculate. Columna a fost gasita in anul 1777 sub o manastire. Astazi in varful columnei se gaseste si o statuie a Fecioarei Maria.Éi, cu vizitarea acestei pieţe,  am incheiat şi noi a doua  zi de program şi după patruzeci de minute de mers cu metroul am ajuns la hotel. A urmat obişnuitul program şi o bine meritată odihnă.

A  treia  zi am plecat tot cu acelaşi  metrou pînă la staţia Piaţa Colosseum, de unde urma ca autobuzul 181 se ne ducă pînă la Catacombele Sf. Callisto. După o aşteptare mai bine de jumatate de  oră a venit şi masina noastră.Soferul  ne-a comunicat că traseul este deviat din cauza unui maraton, şi ca  ne lasă la aprocimativ 4 km distanta de obiectiv(catacombe).

Astfel am devenit şi noi , fără să vrem, participanţi la un concurs nedorit.  După ce am trecut lăngă o pădurice am luat-o   pe Via Appia Antica  , o straduta lunga si ingusta, pietruita, cu ziduri de o parte si de alta. Treceau foarte multe masini si erau destul de putine porti. Totusi, parea ca si acolo locuiesc oameni si ca sunt diverse institutii.

Ajungand în ultima clipă (printr-o înţelegere prin telefon, grupul nostru a fost programat la ora 11) nu prea am avut timp de odihnă şi am fost imediat preluati de părintele …… şi de gidul local. Preţioasele informaţii, primite în limba romînă de pe un CD şi completate de gid, au fost traduse de preotul care să afla la studii teologice la Roma. Tot dînsul ne-a fost de folos şi la traducerea nenumeratele întrăbări puse de noi.

Dar mai bine sa vă impărtăşesc şi vouă  cîte ceva despre acest monument.

Catacombele erau morminte sapate in tuneluri sub pamant, dincolo de zidurile orasului, pentru a economisi spatiu. Terenurile apartineau unor familii de nobili romani care, dupa ce s-au crestinat, au permis fratilor lor in credinta sa se intalnesca in secret in aceste locuri. Mai tarziu, ei au donat pamanturile bisericii iar catacombele au devenit mormintele papilor si episcopilor.

Catacomba San Callisto este cel mai vechi cimitir crestin din Roma. Numele vine de la Callixtus, un diacon care a avut grija de cimitir si care, mai tarziu, a devenit Papa (217-222) si a largit mult catacombele. Pe pereti poti vedea desene aproape sterse cu viata primilor crestini, cu simbolul pestelui (ICHTIUS- peste in limba greaca, era un acrostih care insemna Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mantuitor) sau cu scene din Biblie (Avraam jertfindu-l pe Isaac, Pastorul cel bun). Poti vedea o colectie de candele cu ulei, care erau puse la capetele celor morti. Una dintre salile ceva mai largi este plina de morminte de episcopi si papi. In rest, mergi prin culoare inguste si foarte inalte cu morminte sapate de o parte si de alta.

Interesanta este si statuia Sfintei Cecilia, patroana muzicii corale, sarbatorita pe 22 noiembrie. Se pare ca osemintele ei sunt la biserica Santa Cecilia in Trastevere. Statuia o surprinde pe martira aratand degetul aratator de la mana stanga ca simbol al unui singur Dumnezeu si primele trei degete de la mana dreapta ca simbol al Trinitatii (Tatal, Fiul si Duhul Sfant).

In catacombe sunt 15 grade si poti intra numai insotit de un ghid – un preot cu accent australian care iti povesteste istoria si iti arata cu un toiag lung de tot acele imagini sterse cu scene din Biblie

După ce ne-am luat ramas bun de la ghid, preotul romîn  ne-a condus la staţia de lîngă acest monument( între timp se terminase maratonul).Mmulţumîndu-i  acestuia pentru amabilitatea de a ne însoţi, am plecat la Termele lui Calaca ROMA Ce înseamnă o baie comunală antică? Hai să vă povestesc eu!

Impozantele ruine ale Termelor lui Caracalla sunt situate la poalele colinei Aventin, în sudul Romei si în apropiere de Circus Maximus. Ele permit descoperirea resturilor a ce a fost unul dintre cele mai mari si mai bogate edificii termale ale Imperiului Roman, care puteau să primească 1600 de persoane.

Acest imens complex, întins pe 11 hectare, a fost initiat de împăratul Septimius Severus (193-211 e.N), dar inaugurarea s-a făcut sub domnia fiului și succesorului său, Caracalla (211-217 e.N), în anul 216 e.N. Puțin mai târziu, alți doi împărați au terminat construcția printr-o incintă exterioară, Heliogabalus (212-222 e.N) și Alexander Severus (218-235 e.N). Ansamblul nu s-a limitat la un simplu stabiliment de baie, ci a cuprins suprafețe sportive (palestre), biblioteci, săli de masaj si examene medicale, etc. Toate serviciile anexe făceau din Termele lui Caracalla un loc de plăcere, de întâlniri si de afaceri.

Arhitectul care a conceput lucrarea nu este cunoscut.

Termele lui Caracalla au preluat modelul Termelor lui Traianus, realizate cu un secol înainte, între 104-109 e.N. Urmând un plan riguros simetric, edificiul se compune dintr-un corp central destinat băilor, încunjurat de o incintă aproape patrată. Cuprinse între cele două peristile ale imprejmuirii, termele se integrează într-un ansamblu vast ce cuprinde o esplanadă, sau pribol. Cele două ansamble de edificii erau înconjurate de grădini, fântâni și bănci pentru odihnă. Orientarea termelor s-a calculat astfel încât să se obțină cea mai bună poziție față de soare, poziție căutată pentru toate băile romane.

Ruinele Termelor lui Caracalla sunt cele mai bine conservate din Imperiul Roman și permit reprezentarea diferitelor zone ale unor terme. Grădina închisă, înconjurată de o împrejmuire cvasi-pătrată, conține 64 de cisterne a câte 80.000 de litri fiecare, alimentate de un apeduct. Din această grădină se putea ajunge la magazine și restaurante, la stadion și, desigur la stabilimentul principal al termelor. Apeductul era vital pentru funcționarea termelor, asa că s-a construit o derivație din apeductul Aqua Marcia, derivație care s-a numit Aqua Antoniniana.

In centrul stabilimentului, pe una din axe, se urma succesiunea clasică a băilor, care trecea prin Caldarium ( spațiul cel mai cald), prin Tepidarium (spațiu cu căldură medie), pentru a sfârsi în cea mai mare sală, cea numită Frigidarium (spatiul cel mai rece) si cu natatio (piscina). Cea de a doua axă, perpendiculară pe precedenta, era compusă din frigidarium si două palestre. Această dispunere în cruce era completată de săli de serviciu, sau de circulatie (vestibule de intrare, vestiare, etc.), pentru a constitui un edificiu compact. In acest fel toate sălile încojurau sala centrală Frigidarium, fapt ce usura circulația internă.

Edificiul termal măsura 214 metri lungime și 110 metri lățime, fără a cuprinde Caldarium, care se insera numai parțial în corpul clădirii. Frigidarium avea 58 de metri pe 24 de metri și se constituia într-o veritabilă navă centrală, cu trei bolți susținute de opt pilastri.

Caldarium avea un plan circular cu diametrul de 34 de metri si era numai jumătate încastrat în clădire. Opt pilastri sustineau o cupolă evaluată la 45 de metri înălțime. Piscina (natatio) avea 53 de metri lungime, asemănător piscinelor moderne.

Cu un aspect exterior foarte sobru, termele erau bogat decorate la interior. Nu au mai rămas astăzi decât prea putine elemente care să vorbească de bogătia uimitoare a acestor terme, bogăție completată sub împărații Heliogabalus (Elasgabal) și Alexander Severus. Zidurile de cărămidă care se văd astăzi erau acoperite cu marmură, cu mozaicuri si cu numeroase statui dispuse prin nise.

Sălile principale erau acoperite cu marmură ornată cu bronz aurit. Celelalte ziduri erau acoperite de marmură colorată, iar plafonele erau, probabil, decorate cu picturi. Pavajul din aproape toate sălile era realizat din mozaic. Incăperile bazinelor si palestrele erau decorate cu statui si fresce. Unele băi individuale erau săpate în marmură din cea mai prețioasă, altele executate din bazalt, granit, porfir si alabastru. In întregul edificiu existau cel puțin 1600 de scaune de marmură.

Termele lui Caracalla au fost restaurate sub împăraţii Aurelianus şi Diocletianus, dar şi de către regele ostrogot Theodoric cel Mare, la începutul sec.al 6-lea e.N.
Contrastând cu un exterior sobru, interiorul era decorat cu bogăție, pavaje din marmură, sau mozaic, pereții acoperiți cu mozaic sau cu stuc aurit, marmură albă la capiteluri și cornise, marmură policromă, porfir si granit la coloane.

In anul 537 e.N, tot ostrogoții, conduși de regele Vitiges, au distrus apeductul de alimentare cu apă, pe timpul asediului Romei stăpânite de generalul bizantin Belisarie. Apoi termele au căzut în ruină după incursiunile sarazinilor în sec.al 9-lea.

In evul mediu au devenit cimitir pentru pelerinii decedați la Roma și carieră de materiale de construcții pentru bisericile și palatele noi. Papa Paul al III-lea (1534-1549), din familia Farnese, a apelat cu larghețe la această sursă pentru construirea basilicii Sfântul Petru.

Jaful a permis și scoaterea la lumina zilei a numeroase statui, precum faimosul Taur și Hercule din colecția Farnese de la Neapole, marile fântâni de granit ce se găsesc astăzi în faţa ambasadei franceze, în piaţa Farnese. Au mai rămas pe loc unele mozaicuri cu desene geometrice sau cu reprezentări de personaje ce vânează animale acvatice.

Primele săpături sistematice au început în anul 1824 când s-a degajat pavimentul cu mozaicuri. In 1901 şi 1912 au început a fi degajate şi subteranele în care s-a găsit un Mithraeum.

Din nou obosit, dar cu foarte multe noi cunoştinţe, am plecat la hotel unde am fost aşteptaţi de prietenii noştrii romîni cu o a cină romanească.

Pe data de 30 mai, luni, ne-am trezit foarte de vreme. Fiind anunţata o grevă generală la angajaţi de la metrou, între orele opt şi şaptesprezece, circulaţia în oraş devenind aproape paralizată, am ales să plecăm cît mai repede din oraş şi să vizităm   staţiunea Lido di Ostia, punctul cel mai apropiat de Roma, pe malul Mării Tireniane.  Oraşul este situat de 30 de km. De Roma pe coasta mării Tireniane aproape de aierulportul unde n-am aterizat la sosire. Era înainte de începerea sezonului si am găsit staţiunea în febra pregătirilor. După ce am făcut cunoştinţă cu strada principală, o parte dintre  noi am intrat pe o plajă privată unde cîţva muncitori făceau ultimele  reparaţi penrtu noul sezon.Şi ce credeţi? Cum ne-au auzit vorbind romaneşte a şi venit în întîmpinarea noastră un tănăr  roman. Am vizitat plaja, am servit  ceva de băut, am verificat temperatura apei care era abia în jur de 18, 19  grade.

După o bucată de vreme  ne-am reintalnit tot grupul şi ne-am dus să luăm prînzul la un  restaurant.Ştiu că nu vă vine să credeţi, dar aşa a fost, nici n-am intrat bine in restaurant ca a şi venit în ajutorul nostru o frumoasă tînără romancă.Imediat, după ce a tradus patronului dorinţa noastră de lua masa la ei, acesta ne-a oferit  o porţie de mîncare gratuită fiecăruia dintre noi la alegere.După spusele lui, gestul  a fost motivat prin faptul ca noi am fost primii clienti în acest sezon, deschizănd chiar  in acea dimineaţa localul.Apreciind amabilitatea dînsului, nici noi n-am dorit să rămana chiar în pagubă, asa ca am servit cîte ceva  înainte  şi  după gustoasele mîncăruri servite de dînsul.

Dupa masă am găsit o porţiune de plajă cu intrare liberă şi unii dintre noi chiar au intrat în apă. Nu se putea rata totuşi să faci o baie  dacă tot erai la Marea Mediterană.Cu primul tren ne-am întors la hotel şi am mai petrecut o zi şi o seară frumoasă la Roma.

Am să vă mai scriu citeva cuvinte, despre obiectivele turistice vizitate de nevăzătorii bihoreni  în următoarele două zile, chiar dacă nu-mi mai aduc aminte de ordinea lor cronologica.

Ştiu că eu cu un grup restrîns am am mers odată la mare, la o baie, in timp ce restul colegilor au fost la cumpărături.Am şi vizitat cum v-am spus, multe clădiri şi pieţe ale Romei, frumose şi interesante ca:

Bazilica San Clemente

Situata la scurta distanta de Colosseum, aceasta biserica prilejuieste o incursiune in trecutul Romei.Ea a fost ridicata in secolul XII peste o biserica din secolul IV, construita la randul ei peste un templu pagan din secolul II si peste o locuinta romana din secolul I. Sub toate aceste constructii se afla o fundatie din vremea Republicii Romane. Mozaicul de pe absida bisericii atrage toate privirile. Aceste descrie Triumful Sfintei Cruci, cu 12 porumbei simbolizandu-i pe Apostoli, cu Fecioara Maria, Sfantul Ioan Botezatorul si ceilalti sfinti. Frescele renascentiste desenate de Masolino si discipolul sau prezinta scene din viata Sfintei Ecaterina si moartea acesteia, care a fost trasa pe roata (de aici si numele artificiilor circulare). Amvonul inalt din marmura a fost adaugat la construirea noii biserici.

Biserica din secolul IV sau „basilica inferiore” a fost distrusa in mare parte de catre invadatorii normanzi in 1084, insa unele fresce sterse din secolul XI , ilustrand viata Sfantului Clement, au supravietuit. Conforma legendei, Papa Clement a fost alungat in Crimeea si obligat sa munceasca in mina. El a continuat sa predice prizonierilor, fiind legat de o ancora de catre romani si aruncat in Marea Neagra in cele din urma. Apele s-au retras ulterior si au adus la mal trupul Papei intr-un sicriu. Catre baza bisericii se afla un templu intunecat ridicat in cinstea lui Mithra, cu un altar pe care este desenata scena uciderii unui taur de catre zeitate.

Capitoliul

Capitoliul, sau colina capitolina, este capitoliul original din orasul antic si continua sa serveasca drept resedinta guvernului orasului. Principala caracteristica a zonei este Piata Campidoglio a lui Michelangelo, o marturie a superioritatii Renasterii in planificarea orasului. Piata este marginita de trei palate: Palatul Conservatorilor si structurile gemene ale Palatului Senatorilor si Palatul Nou, care gazduieste Muzeul Capitolin cu cea mai mare colectie de statui clasice din lume. Printre statuile notabile care se gasesc aici sunt Galul pe Moarte ?si Satirul, Lupoaica cu Romulus si Remus si Spinariul. Drumurile taie marginea dealului din Campidoglio lasand loc unor vederi panoramice ale siturile antice din Forum si din Colosseum.

Fontana di Trevi

Fantana Trevi, sau Fontana di Trevi in italiana, este cea mai mare si mai faimoasa fantana baroca din Italia, cu 25 de metri inaltime si de 19 metri in diametru. Arta baroca, o forma populara de arta europeana intre anii 1600 si 1750, se caracterizeaza prin opere de arta si arhitectura ornate din plin, decorative. Fantana se afla in Piazza di Piazza Navona din Roma.

Piazza Navona este una dintre cele mai celebre si poate cea mai frumoasa dintre numeroasele piete din Roma. Piazza Navona are nu mai putin de trei fantani absolut superbe, o alta atractie de aici fiind biserica in stil baroc, Sant’Agnese in Agone.

Piata a fost construita pe fostul stadion al lui Domitian, construit de acest imparat in anul 86 d.C. Stadionul care avea o arena mai mare decat cea de la Coloseum era folosit pentru festivitati si intreceri sportive. Faptul ca piata Navona a fost construita pe locul fostului stadion explica si forma ovala a acestei piete.

Stadionul a fost cunoscut sub numele de Circus Agonalis si se crede ca de-a lungul timpului, numele s-a schimbat in „in agone” si mai apoi in „navone” si in cele din urma in „navona”. In secolul al 15-lea stadionul a fost pavat pentru a da nastere pietei Navona, dar parti ale stadionului lui Domitian se pot inca vedea in zona pietei.

Principalul punct de atractie al pietei Navona il reprezinta cele trei fantani. Fantana centrala si cea mai mare dintre ele este Fontana dei Quattro Fiumi (fantana celor patru rauri). A fost construita intre 1647 si 1651 la cererea Papei Inocentiu al X-lea, iar proiectul i-a fost initial incredintat lui Borromini, dar in cele din urma s-a decis sa-i fie acordat rivalului sau, Bernini.Fantana are patru figuri, fiecare reprezentand un fluviu de pe cate un continent – Nilul, Gangele, Dunarea si Rio della Plata. Aceste statui se afla la baza unei pietre care sustine un obelisc, aflat initial la Circus Massenzio, in apropiere de Via Appia Antica.

Celelalte doua fantani din piata sunt Fontana di Nettuno – Fantana lui Neptun – si Fontana del Moro – Fantana Maurului. Fontana del Nettuno, cunoscuta si drept Calderari, a fost construita in 1576 de Giacomo Della Porta. Statuile, Neptun inconjurat de nimfele marii au fost adaugate in secolul al 19-lea. Giacomo Della Porta este  cel care a construit si Fantana Maurului, iar statuia centrala, un maur care tine in mana un delfin, o creatie a lui Bernini, a fost adaugata in secolul al 17-lea. Tritonii au fost adaugati si mai tarziu, .

O alta atractie a pietei Navona din Roma este biserica Sant’Agnese in Agone. Constructia sa a fost comandata de Papa Inocentiu al X-lea si construita pe locul unde, conform legendei, Sfanta Agnes a fost dezbracata la piele, dar in mod miraculos a fost salvata de rusine prin cresterea imediata a parului. Fatada bisericii in stil baroc a fost conceputa de Borromini, cel mai important rival al lui Bernini. Constructia a inceput la numai doi ani dupa ce a fost terminata Fontata dei Quattro Fiumi a lui Bernini, ce se afla chiar in fata cladirii. Biserica a fost finalizata in anul 1670.

Atatea am putut cuprinde în cele  şase zile pline , ştiu, ca să vezi tot  ce-ţi ofera Roma de văzut, nu-ti ajunge nici o lună.

Joi  dimineaţă am mai cheltuit ultimii bani şi am luat prînzul la o terasă aproape de hotel.Am servit cîteva mîncăruri specifice ca: pizza,   am gustat grapa, (pălinca lur ) o băutură cu  o aromă interesantă cam la 44 de grade, şi ceva bere fabricată la ei.

La patru şi jumătate am fost din nou la aeroport.După ce am trecut de controlul obişnuit şi am predat bagajele s-a întîmplat ceva neobişnuit.Ca din pămănt au apărut cîteva persoane, cu ecusoane speciale, care ne-au condus printr-o uşă, de unde ne-am urcat în nişte maşinuţe, aşa zise (papa mobile), în grupuri de cate  cinci persoane plus şoferiţele noastre de ocazie şi am  fost transportaţi astfel pînă la terminalul cursei de întoarcere la Cluj.

Zborul de întoarcere a fost  tot aşa de plăcut ca si cel de plecare.În aeroportul din oraşul de pe malul Someşului am fost aşteptatI din nou de un microbus, şi la ora trei am ajuns din nou acasă.

Atat am reuşit să vă relatez şi vouă  din mulţimea de informaţii primite de la dl. Profesor Albu şi din  impresiile trăite de mine cu ocazia  acestei  frumoase şi interesante excursii la Roma.

 

facebookmail